vineri, 5 iunie 2009

Amintiri despre copilărie.Îţi revin uneori în memorie fapte şi întâmplări din trecut pe care le credeai uitate.
Am avut în şcoala generală colege,fetiţe, de la ,,Casa de Copii,,cel putin aşa se numea atunci.,,Casa de copii,, era formată din două clădiri mari cu dormitoare uriaşe o curte cu teren de handbal şi bucătărie cu sală de mese.Şi ca o ironie chiar lângă,,Casa de copii,,era Teatrul de Păpuşi Vasilache.
Cel mai bine îmi aduc aminte de coloana de fetiţe care veneau dimineaţa la şcoală.Pe atunci nu realizam tristeţea lor,erau întotdeuna marginalizate,nevînd părinţi care să le supravegheze la lecţii nici rezultatele lor nu erau extraordinare.Sufleţele chinuite.Ştiu doar că erau cele mai bucuroase când le băgai în seamă,vorbeai cu ele.Copii crescuţi fără să cunoască mângâierea unei mame.Copii cu vise sfărâmate,cu dorinţe poate niciodată împlinite,copii condamnaţi din start la o soartă mizeră.
,,Casa de copii,, nu mai este demult,de câte ori se întâmplă să trec pe acolo,mă aştept să văd gaşca de fetiţe jucându-se pe teren,cântând sau alergând.Ca apoi să-mi dau seama ,,Casa de copii,, nu mai este demult aici.

2 comentarii:

Anne spunea...

bine ai zis..suflete chinuite, intr-adevar asa este. Copii cu suferinta care vor ramane cu sechele toata viata, iar ei saracii nu au nicio vina ca sunt intr-o asemenea situatie.
Mie mi-ar placea sa ii ajut..dar momentan nu am suficienta putere.

darry.anna spunea...

Astăzi sunt centre de plasament,asistenţi maternali,prea multe nu ştiu nici eu despre sistem, din ignoranţa.Eşti uneori atât de prins în alte lucruri ,încât nu mai ai timp să te gândeşti şi la binele altora.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...