duminică, 7 iunie 2009

Bunicii spun poveşti nepoţilor. Numai că bunicul meu îmi povesteşte întotdeauna întâmplări din viaţa lui. Da, am scris bine: îmi povesteşte. Sunt o nepoată norocoasă, mai am lângă mine un bunic de aproape 100ani :-)
Azi dimineaţă după micul dejun şi-a adus aminte de lagăr, în timpul războiului a fost timp de doi ani prizonier într-un lagăr lângă munţii Ural.
,,Când eram în lagăr, ne dădeau să mâncăm 200gr de slănină cu pâine pe zi. Erau mulţi oameni care fumau, şi aceştia dădeau bucata de pâine pe ţigări. Nici unul din ei nu s-a mai întors în familie.,,
Credinţa în Dumnezeu şi caracterul lui puternic l-au adus înapoi lângă familie.
Bunicul meu a avut o viaţă frumoasă şi sănătoasă. Principala lui grijă a fost să cultive pământul şi să crească animale. A avut puterea ca la 60 să înceapă o viaţa nouă, la oraş, să construiască o nouă gospodărie.

2 comentarii:

Anne spunea...

Multi inainte pentru bunicul tau, sa-l ai langa tine mult timp si sa-ti istoriseasca cele intamplate..si apoi sa le imparti cu noi, da ? :)

darry.anna spunea...

:):)multumesc!:):)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...