marți, 18 august 2009

După douăzeci de ani

Ei bine, putem trăi şi noi asemenea poveşti. Am avut parte acum cateva zile de o întâmplare fantastică. Câţiva dintre foştii colegii de liceu ne-am reîntâlnit cu Doamna noastră dirigintă,profesoara de limba română.
Am fost cu toţii atât de emoţionaţi. Unii din noi sau mai schimbat, nu ne-am fi recunoscut de ne vedeam pe stradă. Am trăit un unul din momentele acelea care vor deveni amintiri frumoase în suflet.Deşi, majoritate din noi locuim în acelaşi oraş ,uite că nu ne vedem prea des, mai ales adunaţi laolaltă.(mare oraş e Botoşaniul ăsta:)). Prins fiecare cu viaţa personală nu realizăm ce repede trece timpul. Au trecut douăzeci de ani de când am terminat liceul, o viaţă de om. Au fost anii de liceu de o frumuseţe dulce: puţin chiul de la ore, cred că cinematograful Unirea îţi făcea ,,norma,, cu noi; interminabilele ore de atelier, unde dădeam la pilă; ceaiurile dansante care mereu se terminau cu certuri. Cristina i-a reproşat şi acum lui Flavius: ,,DA! Din cauza ta am fost scoasă în faţa clasei,,. Cătălin a spus cu oarecare regret. ,,Dacă ar fi să aleg între liceu şi facultate aş alege să mai fac odată liceul,, . Băieţii, drăguţi, ne-au făcut complimente: ,,Fetelor aţi rămas la fel de frumoase,,. Şi chiar au dreptate. Mă uitam la colegele mele: Iuliana, Cristina , Gabi, Lili, Cristina ce frumos a trecut timpul pentru ele. Poate viaţa fiecăruia are şi momente de cotitură, dar când oamenii au un caracter puternic ei reuşesc întotdeauna.
Şi draga noastră doamnă dirigintă Doamna Rodica A. neschimbată, am fost poate promoţia ei cea mai dragă, la puţin timp după ce am terminat noi a emigrat. Vara aceasta s-a întors într-o scurtă vizită în România şi a dorit să se întâlnească cu noi. Vă mulţumim Doamna dirigintă pentru această ocazie unică!
Doamna dirigintă a fost unul din acei profesori care îţi rămân suflet. A fi profesor trebuie să fii în primul rând un om deosebit şi mai ales să ai chemare.A forma oameni pentru viitor nu poate oricine. A te limita strict la materia predată şi a nu trece dincolo de catedră te depărtează de sufletul copiilor. Doamna noastră dirigintă a ştiut să fie mereu aproape de noi.Într-o perioadă în care ,,Directivele Partidului,, guvernau totul, noi elevii ei am avut şansa de a învaţa mai mult despre Eminescu, Coşbuc şi de ce nu Mircea Eliade. Elevul preferat al doamnei era: Sorin A. şi nici nu se putea să fie altfel;dacă mulţi dintre noi ne limitam la citi strict materia de şcoală, Sorin citea scriitori de care nu auzisem, picta şi făcea schiţe de grafică.
Romeo Z. a fost cel care a făcut în două zile turul oraşului şi ne-a înştiiţat pe toţi. Flavius Ţ. s-a ocupat de partea de telefonie. Bravo băieţi!
Întîlnirea de gradul Zero: Iuliana C., Cristina P., Liliana-Tamara J., Gabriela A., Cristina H., Romeo Z., Flavius Ţ., Marian H., Mihăiţă-Costel B., Cătălin I., Florin L., Cristian C., Paul G., Cristian C., Cristian G., Nicoleta-Mihaela S..
Ne-am gandit la colegii noştri care din motive de distanţa n-au putut ajunge: Cristi şi Dana A., Marcel A., Sorin A., Baruţiu M., Cristian C., Olga P., Cătălin N., Mihai B., Constantin I..
A fost frumos şi emoţionant!

Un comentariu:

adriana spunea...

intalnirile acestea sunt printre cele mai frumoase...ne-am strans si noi la cea de 20 de ani...acum 4 ani...chiar asa a fost si la noi...fetele parca erau neschimbate...pentru cateva ore am retrait anii de liceu....intradevar, cei mai frumosi ani de scoala

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...