marți, 26 ianuarie 2010

Întrebări fără răspuns


Stau şi mă întreb în mintea mea de om simplu: Câţi copii bolnavi trebuie să mai moară în ţara asta? Câte mame să mai rămână cu inima arsă pentru ca să se schimbe ceva. Să fie secţiile de spital dotate corespunzător şi să se poată face ultimele tratamente cele mai noi şi mai eficiente. Toate se fac cu oameni şi cu ajutorul lui Dumnezeu.
Poate dacă în loc să construim atâtea super-hipermarketuri de aruncat mii de lei pe nimicuri am dota o secţie de spital. Dar o secţie de spital nu aduce profit.
Poate dacă nu am scrie atât despre crime şi violuri şi am aduce atenţiei publicului cazuri de oameni cu nevoi am regăsi în noi umanitatea.
Poate dacă nu am aduce scandaluri de vedete la Tv ci am aduce oameni care au nevoie de ajutor am găsi în noi puterea de a face şi lucruri bune.
Toate lucrurile se fac cu oameni. Dar se pare că în ultima vreme am uitat să mai fim oameni.


Doamne odihneşte în pace pe Cosmina-Andreea!

5 comentarii:

DiliMache spunea...

AM citit aici si am facut ochii mari. Instantaneu lacrimile nu m-au mai lasat sa citec, vedeam doar fraza de la sfarsit scrisa bolduit, cu negru. Nu se poate..... nu am cuvinte.

adriana spunea...

Dumnezeu sa o odihneasca!

darry.anna spunea...

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

darry.anna spunea...

DiliMache asa am ramas si eu cand am aflat vestea. N-am cunoscut-o personal pe Cosmina, doar din relatarile Adrianei si ale lui Isabelle, dar zambetul ei mi s-a lipit de suflet.

Printre Gânduri spunea...

Traim intr-o lume in care putini sunt cei care mai pastreaza calitati umane...
O lume plina de interese ascunse...
Si putini sunt cei care se schimba in fata unor cazuri de acest gen..
Cu siguranta ea e printre ingeri acum...
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...