luni, 31 mai 2010

Nu am chef şi nici nu am mare lucru să scriu. Recent unul din membri familiei mele a plecat în călătoria fără întoarcere. Avea o vârstă venerabilă, dar asta nu înseamnă că despărţirea n-a fost dureroasă. Am realizat pentru a nu ştiu câta oară că important în viaţă este să-ţi petreci timpul frumos, în dragoste şi înţelegere. Să poţi să preţuieşti clipele alături de cei dragi. Mi s-au derulat prin minte sute de amintiri alături de bunicul meu şi mi-am dat seama că tot am petrecut puţin timp alături de el sau de bunica, tot a rămas mult prea puţin. Viaţa este mult prea scurtă iar timpul se scurge mult prea repede. Bunătate, bucurie, armonie, dragoste sunt cuvinte ce dau un plus de valoare timpului tău pe acest pământ. Ai nevoie să fii măcar puţin mai bun şi mai îngăduitor. Pentru tine faci lucrul acesta. Pentru tine aduni comori în inimă.
Trandafirii au culori minunate. Mâinile mele încă sunt stângace la folosirea aparatului, dar mai exersez.

joi, 20 mai 2010

Nu deranjaţi!


Asculta mai multe audio Muzica

Vizionarea unui film în atmosfera intimă a căminului şi adâncit in fotoliul favorit este chiar relaxantă şi benefică. Numai să ai ce vedea. Muzica din generic îmi place. Acţiunea în desfăşurare.... şi stupoare ... am un deja-vu. Am încercat şi altădată să văd filmul şi n-am reuşit din acelaşi motiv de prea multă violenţă. Şi, prea obosită să mai urmăresc acţiunea m-am mulţumit să caut ,,bucăţile,, muzicale.

marți, 18 mai 2010

Dulceţuri

sursa foto:flickr

Când trăia bunica mea luna iunie era în întregime dedicată dulceţurilor şi compoturilor de cireşe sau vişine. Aveam cireşe pentru mâncare de mai, roşii mari şi cărnoase sau galbene în formă de inimioare dar şi soiuri pentru dulceaţă roz-amare sau negre- amare. Surplusul se vindea în piaţă sau prin vecini. Toată familia mama, tata, bunica, bunicul şi copilul erau antrenaţi în această activitate. Cireşele se culegeau se cântăreau şi apoi se dezghiocau. Reţeta şi cantităţile se respectau cu stricteţe. Şi acum ţin minte: la 3kilograme de cireşe se puneau 2kilograme de zahăr. Într-un lighenaş emailat( bunica mea l-a botezat captar) se puneau la fiert fructele dezghiocate împreună cu zahărul. Întâi la foc mic până se topeşte zahărul şi se spumează. Apoi la foc mai tare, dar nu foarte mare până se încheagă siropul. Când este aproape gata se adaugă lămâia feliată şi zahărul vanilat. Ştii că este gata când siropul picurat pe o farfuriuţă nu curge. Poate reţeta vi se pare pentru o cantitate mare, dar dulceaţa de cireşe roz amare sau negre era mândria bunicii şi de multe ori musafirii ce veneau pe la noi primeau câte un borcănel de dulceaţă. Bunica considera dulceaţa un medicament şi nu de multe ori când mergea în vizită nu cumpăra cicolată lua un borcănel de dulceaţă sau compot.
Anii au trecut acum eu sunt femeie la casa mea. Credeţi că am făcut dulceaţă? Nici gând. Întâi a fost programul meu prea încărcat(ture de noapte, de zi) oboseală apoi este mai uşor să cumpăr de la supermarket. N-am moştenit bucuria bunicii mele de a face un lucru cu mâinile mele am devenit unul din mulţii cumpărători, regret dar nu-i târziu să-mi reamintesc cum se face dulceaţa. Luna iunie se apropie şi în plus voi avea câteva zile libere.

luni, 17 mai 2010

Îmi este dor

de o anumită perioadă a vieţii mele. Nu foarte îndepărtată, 7-8ani în urmă. Sunt o persoană timidă şi nu mă dau în vânt după socializare. Colectivul de oameni cu care lucrez în prezent sunt familia de 11ani, desigur au mai fost între timp şi plecări şi noi intraţi, dar majoritatea suntem nucleul care s-a format la început. Cu bune şi rele. Am fost norocoşi, atunci când ne-am început activitatea aveam vârste apropiate25-30ani. Cele mai multe eram necăsătorite, acum majoritatea au copii la şcoală. Începutul a fost greu şi multă muncă dar eram mai vesele şi mai apropiate. Diferite personalităţi mereu diferende care apoi se uitau pentru a face loc altora. Glume sau ironii toate trec. Mereu m-am considerat norocoasă că am putut să mă integrez şi să rezist atâta vreme într-un colectiv. Am fost răutăcioasă şi de multe am fost ţinta glumelor, dar nu regret decât transformarea care ne-a îndepărtat. Uneori sunt atât de supărată şi nu le înţeleg comportamentul, au şi ele problemele lor. Sunt şi eu ciufută, mă simt bine să le încurajez dar dacă nu mă ascultă ci mă ridiculizează le trimit naibii pentru o vreme, până îmi trece supărarea. Ne-am schimbat. Să fie apropierea cifrei 40 pentru cele mai multe dintre noi. Oamenii se schimbă şi nu întotdeauna în bine. Unele aspecte mă deranjează, dar încă aleg să fiu îngăduitoare. E greu exerciţiul acesta al toleranţei. Nu pot da timpul înapoi apreciez multele amintiri plăcute alături de colegele mele. Când cele urâte mă agasează le fac povestioare. Exersez ironia. Mi-ar fi greu să o iau de la capăt în alt colectiv, probabil nu aş mai putea să pun atât de mult suflet. Aici e o parte şi din viaţa mea.




duminică, 16 mai 2010

Alegere


Decât să încerci să schimbi părerea cuiva despre tine mai bine încearcă să faci ceea ce îţi face plăcere şi te face să te simţi bine. E mai sănătos!



sâmbătă, 15 mai 2010

Curcubeu

Norii au avut o dezbatere. Cenuşii au devenit minoritari acoperiţi repede de impetuoşii albi. N-au ajuns la nici o concluzie şi de aici a început gâlceava. Huruială şi hodorogeală timp de vreo două ore. Un ceas de supunere la vot:
_Dăm drumul la ploaie sau nu? strigară cenuşii acoperiţi numeric
_Nu încă, mai avem de deliberat: stropi mari sau mici?
_ Stropi uriaşi şi reci am adus noi.
_ Ba, noi primii suntem mai albi şi mai pufoşi şi alunecăm mai lin.
Sclipiri scurte cu bubuituri lungi sparte şi dese, fac atmosferă ameninţătoare.
Nu ştiu cine a avut succes dar stropii au venit în ropot.
Storşi de vlagă şi încă nehotărâţi s-au lăsat înneguraţi spre altă zare parcă mai huruitori şi ameninţători decât începuseră.
Printre grele picături razele de soare au deschis arcul colorat.

vineri, 14 mai 2010

PovestioareII

Complot

În familia Ioneştilor există o mică diferenţă în materie de confesiuni religioase. Domnul Ionescu merge mai des la biserică şi ar dori să-l însoţească şi George, numai că mama nu prea este de acord.
Aşa că a găsit soluţia: George pleacă în fiecare sâmbătă seara la bunici şi se întoarce duminică la prânz.
Foarte mândră de izbânda sa doamna Ionescu a ţinut să ne împărtăşească şi nouă această uimitoare experienţă că poate învăţăm şi noi ceva. Eu cu siguranţă NU, din prostie n-ai ce să înveţi.

Ajutor

Mărioara a fost colega noastră până acum un an. S-a stins după o luptă cruntă cu cancerul. Singură şi neprimind pe nimeni să-i aline suferinţa şi inima uscată de durere.
Ţin minte ce mândră era de fata ei şi că ar fi vrut să urmeze medicina.
Destin frânt înainte de a porni în viaţă, la nici 19 ani fata Mărioarei a trebuit să aleagă să urmeze altă facultate şi nu medicina. Cine s-o întreţină?
Am vrut să mai strângem uneori câţiva bănuţi să-i trimitem fetei. Dar, ţi-ai găsit! Cu toatele au obligaţii şi rate de unde să mai dea şi altora. Foarte bine putea să fie copilul oricăreia dintre noi, Mărioara a fost printre noi vreme de 10 ani, nu era o străină.
Ce pretenţii să mai am să le cer oamenilor de lângă mine să adunăm un mic ajutor pentru copii bolnavi de prin cine ştie colţ de ţară.
Într-adevăr cheltuieli sunt multe şi obligaţii faţă de propria familie dar poate 1leu poţi da sau măcar o vorbă bună poţi spune că asta nu te costă. ,,Iar citeşti blogurile alea! Vai cum poţi să citeşti aşa ceva?,,
Bine că puteţi citi voi Can-can în fiecare zi să nu pierdeţi nici un amănunt picant! îmi spun în gând şi merg mai departe.

Povestioare

Manipulare

George a fost un băieţel firav şi cam bolnăvicios. A fost şi a rămas singurul copil al familiei Ionescu. Ca orice alt copil şi George şi-a mai dorit un frăţior sau o surioară. Numai că mama sa a avut grijă să-l convingă că ar fi în detrimentul lui.
_George, asta ar însemna să fii nevoit să-ţi împarţi jucăriile cu fratele sau sora ta. Apoi, cel mic ar primi mai multă atenţie şi dragoste din partea noastră şi a bunicilor pentru că este mai mic. N-ar fi în avantajul tău să împarţi cu cineva.
Anii au trecut , George are acum 13 ani. În fiecare zi când vine de la şcoală o sună pe mama. Uneori, ca orice copil, mai greşeşte şi ia o notă mai mică.
_Asta înseamnă că nu-ţi mai iese media 10, conchide mama, tăios şi rece. Fii atent! azi ai cursuri de dans şi ora de literatură.
Totul este programat şi supravegheat cu cea mai mare stricteţe pentru ca acest copil să devină ceea ce îşi doreşte mama. Să fie un copil perfect şi să n-o facă de râs în societate.
Ea susţine că este iubire. Eu cred că este egoism monstruos. Nu-i pasă decât de ea şi de sentimentele ei.

Criza

Manole se plânge că e costisitor să ai doi copii. Cheltuielile sunt mari:
_ Copiii îţi cer şi tu n-ai de unde să le dai.
Păi, îmi vine să-l întreb:
_Ştiai că ai cheltuieli mai mari şi totuşi ai contractat un nou credit, pentru maşină.
Tu când vrei maşină împrumuţi bani pentru maşină. Costă. Plăteşti şi rata şi întreţinerea maşinii.
Şi vremurile sunt tulburi, lefurile se micşorează.
Sunt şi eu rătăcioasă, dar tac şi-l las mai departe să se pună la curent cu noutăţile din Can-Can. Lectura preferată la cafea.

miercuri, 12 mai 2010

Relaxare


Asculta mai multe audio Muzica

Mă îndrăgostesc uneori de o melodie şi apoi o ascult de nenumărate ori. Amintiri sau locuri unde aş vrea să merg. Înving gravitaţia şi plutesc printre gânduri şi idei. Visez, mă relaxez şi revin la realitatea imediată până la următoarea melodie.

luni, 10 mai 2010

Închisoarea gândurilor

Cu toţii trăim într-o închisoare. Gânduri zilnice, gânduri negativiste şi obsesii se pun asemenea cărămizilor unele peste altele până ajungem să ne facem un zid în jur. Şi nu este un zid de apărare ci un zid care te strânge până te chirceşti sub greutatea lui. Dar, dacă vrei poţi sparge zidul. Ajunge doar dorinţa de a încerca. De a încerca să gândeşti să priveşti şi din alt unghi decât cel din care te-ai privit până acum. Fă-ţi curaj să încerci!

sâmbătă, 8 mai 2010

N-am timp

Sincer! nu cred când aud: ,,Aş vrea să fac cutare sau cutare lucru, dar nu am timp.,,
Dacă doreşti să faci ceva, să intreprinzi o acţiune, înseamnă că îţi doreşti şi cu siguranţă că vei găsi timp să te ocupi. Vei avea chef şi vei fi dispus să treci la acţiune ca să obţii acel lucru. Îţi vei pune mintea la contribuţie să găseşti cele mai bune soluţii.
Aşa că nu mai cred pe nimeni care-mi spune ,,nu am timp să fac ...,, este doar o scuză ieftină pentru lene sau lipsa de chef.
Nu-i mai simplu să recunoşti că nu ai chef să pui osul la treabă şi mintea la contribuţie. Doar n-ai să te dai de gol că eşti leneş sau comod spui doar că nu ai timp doar pentru a fi considerat o persoană ocupată.
Ocupată cu ce?
Nu contează ... ocupată.


luni, 3 mai 2010

În lumea mea...

...astăzi a erupt un vulcan. A aruncat nori de vorbe grele şi nemulţumiri. Am senzaţia că oricât m-aş spăla şi oricât de multe săpunuri parfumate aş folosi tot nu pot dezlipi de pe piele particulele grele şi răutăcioase. Răutatea îmi pătrunde încet şi sigur în inimă. Vreau să-mi păstrez inima pentru cuvinte bune şi uşoare. Ce vise pot să-mi permit să am şi eu?




Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 2 mai 2010



Miorlăitorul Şef. E destul de fotogenic dar pare să nu observe asta.





Ştii ceva? Şedinţa foto s-a încheiat!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...