miercuri, 16 iunie 2010

Buline negre, buline roşii

Copil singur la părinţi îmi plăcea grozav de mult să merg la grădiniţă. Ce-i drept am mers şi mai târziu , cam pe la cinci ani, când bunica aflase de la o vecină că nu voi fi primită la şcoală dacă nu am dovada că am fost la grădiniţă. Adevărat sau nu, cert este că am luat cunoştinţă cu un loc nu chiar plăcut. Fiind mai măricică, am mers la grupa mijlocie de prima dată, nu puteam înţelege atunci de ce mai erau copii ce plângeau după mamele lor şi pe unii chiar nu era nici un mod de a-i potoli.
Îmi plăceau teribil uniformele acelea bleu spălăcit cu fundiţă roşie, şi ce mândră eram că aveam poşetuţă de lac cu fermoar. Bucuria mea nu a ţinut puţină vreme pentru că eram bolnăvicioasă şi aveam un ,,apetit,, exagerat pentru amigdalită pultacee care se vindeca doar cu penicilină injectabilă(sic). Aşa că bunica, miloasă, luase hotărârea să mă trimită la grădiniţă doar atunci când i se părea că nu era prea frig sau ger dimineaţa. Dramă mare, lacrimi, dar peste hotărârea bunicii nu puteam trece. ,,Tovaraşa,, educatoare n-avea de unde să ştie motivul real pentru care lipseam şi atunci când veneam la program mă anunţa că am primit bulină neagră. Îmi plăceau grădiniţa şi copiii dar pe tovaraşa nu o înţelegeam şi nici ea pe mine. Poezii n-aveam când să învăţ, dar tot am uimit-o când am recitat o poezie. Era spusă de una din preferatele ei şi probabil că auzind-o mai des am învăţat-o şi eu. Nu ştiu dacă mi-a dat bulină roşie, nu contează, în mintea mea de atunci a fost bucuria că i-am produs o mirare. Mai târziu am avut norocul să mă recomande unei doamne învăţătoare deosebite.
Mă speriau două lucruri: uşa de la intrare, care era greoaie şi strâmbă şi nu se deschidea bine decât împinsă cu o forţă ce nu o posedam, şi toaleta turcească cu uşa fără clanţă unde riscai să rămâi captiv.
Memoria m-a salvat încă odată. Pentru că îmi plăceau copiii le reţineam şi numele, ba chiar şi pe ale celor din cealaltă grupă.
Într-o dimineaţă înnourată o fetiţă a împins uşa toaletei şi am rămas înăuntru. De obicei se găsea un copil care s-o anunţe pe ,,tovarăşa de servici,, ce avea clanţa de rezervă, dar atunci nu ştiu ce s-a întâmplat că n-a spus nimeni nimic. Am strigat, cine să audă, era distanţă până la clădire. Am plâns, mi-am făcut şi rugăciunea:). Mi-a venit ideea să mă aburc până la gemuleţ. Tocmai atunci treceau un băieţel din cealaltă grupă şi o altă educatoare. N-am strigat la doamna ci l-am stigat pe băieţel:
_,,Dragoooş, cheam-o pe tanti Aneta să mă scoată din veceu!,,
:) Dacă aşa ştiam eu că se spune, ce vreţi acum? Tanti Aneta era femeia de servici, avea o figură tare blândă şi nişte ochi albaştri deosebiţi. ,,Tovarăşa,, striga uneori la noi dar tanti Aneta avea o voce calmă şi toţi copiii o iubeau.
Am fost câteva zile vedetă, apoi mi-am văzut mai departe de ale mele.
Şi cu buclucaşa uşă s-au luat măsuri.
Când spun că n-o înţelegeam pe ,,tovarăşa,, de ce-mi punea buline negre spun bine. Stăteam mai mereu lângă un copilaş care se născuse cu un defect la mânuţa dreaptă, nu putea ţine creionul foarte bine. Desenele şi foile lui cu liniuţe nu erau tocmai perfecte, se vedea că se chinuie bietul de el. Şi totuşi tovarăşa nu era mai indulgentă cu el, era ca şi mine mereu abonat la bulina neagră.
Grădiniţa este şi acum în acelaşi loc, clădirea e renovată şi mai mult ca sigur toaletele sunt acum în interior. Uşa cea mare şi strâmbă a dispărut demult, acum intrarea se face prin faţă.

4 comentarii:

adriana spunea...

dar de buline ce se mai aude? le mai primesc copiii?!

darry.anna spunea...

Nu stiu care mai sunt calificativele acum la gradinita. Ascultand pe colegele mele cum povesteau ca plang micutii lor cand sunt lasati la gradinita, mi-am aminitit si eu de buline. E o schimbare in viata copiilor si daca doamna educatoare nu este priceputa chiar n-are sens să chinui un copil.Tin minte ca ,, tovarasa mea,, striga la tanti Aneta sa verifice copii daca nu au facut in pantaloni, cand i se parea ei ca simte vreun miros aparte. Desigur acum la gradinita este si un asistent medical.As avea multe de comentat,dar nu cred ca sunt eu in cauza sa arunc cu critica.
Mie mi-a placut la ,,gradi,,tare mult.

Diana Alzner spunea...

Of, Daria, vezi cum nu uită copiii nedreptăţile?
Ia spune, ţi-ai făcut rugăciunea? :)
Tanti Aneta era bună de educatoare...

darry.anna spunea...

Vad, Diana!
Atunci da, pentru ca eram intr-o situatie fara iesire prea curand:)
Tanti Aneta avea ea insasi 4 sau 5 copii si era de-o blandete deosebita.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...