sâmbătă, 26 iunie 2010

Impactul cărţilor asupra mea

Am găsit pe blogul Claudiei o leapşă cu subiect interesant: Impactul cărţilor asupra mea
M-am gândit că aş putea avea multe chiar foarte multe de povestit despre cărţi.
Copil bolnăvicios şi cu numeroase interdicţii la joacă, am descoperit în cărţi nişte prieteni minunaţi, prieteni care mi-au arătat o lume în care pot visa şi pot face ce vreau. Poveşti cu fete de împăraţi şi zmei sau eroi de legendă.
Primele cărţi care au ajuns în mâna mea au fost vechile manuale ale vărului meu mai mare. Nici nu mergeam la grădiniţă, şi nu vă gândiţi că am fost copil precoce. Nu, nici gând. Băiatul făcuse ordine şi s-a gândit că nu mai avea nevoie de ele şi aşa au ajuns pe mânuţa mea. Bietele de ele ce mâzgălituri şi foi rupte au avut. Era în special o carte groasă cu coperţi cartonate , vişinii, manualul de limba română de clasa a VI-a, l-am păstrat până am ajuns şi eu în aceeaşi clasă. Aveam un locşor la oglindă unde mă aşezam şi sporovăiam cu cartea în faţă. Chipurile citeam, literele nu însemnau nimic pentru mine. La şcoală am învăţat să citesc şi primele mele cărţi au fost cele primite ca premiu la sfârşit de an.
A trebuit la un moment dat să avem şi lectura obligatorie. S-a dus bunicul în oraş cu lista mea la librărie. Ce să găseşti pe atunci? dar doamna drăguţă de acolo l-a îndreptat spre biblioteca judeţeană. A doua zi am mers, tot cu bunicul şi mi-am făcut fişă la bibliotecă. A fost şansa mea, ca mergând cu cărţile la bibliotecă să explorez oraşul. Tot în acea perioadă descoperisem că pot să economisesc şi bani. Economiile din puşculiţă tot pentru cărţi erau. Ce prăjituri! nu obişnuiam, iar îngheţată ştiam că imediat făceam gâlci.
Cărţile au fost poarta spre visare, deschidere. Desopeream prin intermediul lor o lume minunată.
,,Fata Împăratului Roş, Basmele lui Petre Ispirescu, cărţile din Biblioteca Pentru Toţi, legendele scrise de Al. Mitru.
Basme populare engleze, unde am auzit prima dată de spiriduşi şi de vrăjitorul Merlin. Tristele povestioare scrise de Aziz Nesin, dar care totuşi îmi erau foarte dragi. Domnul Vucea şi Domnul Trandafir(să vă văd ,care sunt autorii? :)) a căror imagine o asociam cu cea a unui domn învăţător de la şcoala 1 care era şi bibliotecar(am avut şi aici fişă, dar domnul era tare sever).
Mai târziu prin clasa a VIIa am descoperit descrierile din natură ale lui Sadoveanu( Valea Frumoasei) şi Calistrat Hogaş( mai ştiţi pe cine botezase autorul: Pisicuţa mea?).
Şi m-am amuzat copios cu personajele lui Eduard Jurist: Biba, Bibane şi Babacu. Pentru că aveam o colegă care-mi plăcea la şcoala nouă, i-am adus şi ei cartea, dar a prins-o profesorul de sport într-un moment nepotrivit şi a confiscat-o. Ciudat profesor, sau a citit-o şi i-a plăcut :)
La liceu am avut dirigintă profesoara de limba română. N-am excelat, dar tot citeam cu plăcere şi mult. La un moment dat doamna bibliotecară a liceului, mama unui coleg de clasă, mi-a atras atenţia că iau şi cărţi care nu sunt în programa şcolară, şi suntem în perioada tezelor. Exact atunci când aveam programul mai încărcat citeam ceva şi parcă rezolvam mai bine totul. revenind la doamna dirigintă, de dragul ei am fost la fază pe liceu a olimpiadei de limba română. cu ce drag am învăţat Eminescu. Făceam fişe la sala de lectură, cred că am avut câteva kilogame bune de plicuri cu fişe, îmi pare rău că am făcut ordine mai târziu şi am considerat că nu mai am nevoie de ele.
Şi după terminarea liceului am continuat să citesc, dar mai puţin. Din primul salariu am cumpărat un braţ de cărţi. Primul serviciu era în apropierea unei librării şi cum aveam o clipă liberă îi ceream voie şefului să merg la librărie.( ce copil eram!)
Cărţile mi-au fost cei mai buni prieteni. Mi s-a întâmplat de multe ori să intru în librărie şi să găsesc exact cartea de care aveam nevoie la acel moment. O carte din care să iau nişte cuvinte bune, să regăsesc o speranţă sau să învâţ ceva nou.
Nu mai citesc aşa mult ca în copilărie şi îmi pare rău că am pierdut acest obicei, dar niciodată nu este târziu să faci ceea ce îţi place.

6 comentarii:

constantin spunea...

frumos spus,odata cu trecerea anilor apar alte activitati carora le dedicam timpul .si mie imi place sa citesc darry-anna.

darry.anna spunea...

Multumesc pentru comentariu!

Bogdan Epureanu spunea...

Adevarul e ca, in aceasta era a informatizarii, cartile, cel putin cele tiparite pe hartie, au inceput sa fie tot mai putin citite; e mult mai usor sa cauti pe Google un rezumat al unei carti sau citatele cele mai interesante.

darry.anna spunea...

Desigur, apelez si eu la Google de multe ori, dar tot citind o carte intri in atmosfera creata de autor, numai sa ai timp.

Bogdan Epureanu spunea...

Da... timpul... asta e marea noastra problema.

adriana spunea...

cartile copilariei...ce vreme indepartata dar cat de multe carti citite...fac o lista si revin cu primele 10 din top

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...