miercuri, 29 septembrie 2010

Apel umanitar: Maria Sentes

http://mariasentes.wordpress.com/

Maria acum are urgenta nevoie de ajutorul nostru intrucat saptamana aceasta a primit un diagnostic crud: neuroblastom ( =Tumora maligna a glandei medulo-suprarenale sau, mai rar, a ganglionilor simpatici ai sistemului nervos autonom. Este un cancer rar, dar este cancerul cel mai frecvent la copii). Diagnosticul l-am primit aseara la ora 20.00 in urma unei tomografii facute la Budimex . Cu alte cuvinte este o tumoare canceroasa care a intrat in coloana vertebrala dar nu se stie cat de adanc. Luni – 27 sept se va face un RMN la Euroclinic pentru a vedea in detaliu cat de adanc a patruns in coloana si dupa care parintii vor trimite rezultatul in Turcia sa poata afla costul estimativ al interventiei si recuperarii. Vor pleca imediat ce primesc un raspuns de la ei deoarece trebuie facuta interventia urgent pentru ca tumoarea se raspandeste foarte repede si exista riscul de paralizie.
Doctorii care au consultat-o aici, in tara, au recomandat parintilor consultatii la o clinica din Paris, iar specialistii de acolo au comunicat parintilor pretul investigatiilor/operatiei
38.000 Euro.
 In cazul in care vor decide ca nu se poate opera vor inapoia banii familiei.
Astazi, timpul a devenit principalul dusman al Mariei, intrucat in maxim o saptamana ar trebui sa ajunga la Paris pentru aceasta operatie. Insa din pacate familia ei nu dispune de aceasta suma.
Haideti sa ne mobilizam si sa donam o suma oricat de mica pentru a o ajuta pe Maria. Sta si in mainile noastre sansa la viata a acestui suflet mic si nevinovat!
Banii pot fi depusi in contul de salariu al Adrianei Sentes, contul este in RON si este deschis la
Volksbank Romania , Cod IBAN : RO84VBBU2513SM4642222790 – sucursala SMB;
  cont in EURO la
 Volksbank – sucursala Ghencea IBAN RO69VBBU2511BU4642221102.

luni, 27 septembrie 2010


Aveam chef să ascult muzică şi am găsit acest videoclip. 

Scăpare

Vroiam să fug fără să mai privesc în urmă, departe de gânduri, de nemulţumire, iritare, vorbe-n vânt. Vroiam linişte, calm, înţelegere, armonie. Ce cuvinte magice! Nici măcar luxul de a merge altundeva nu mi-l puteam permite. Am rămas şi am devenit un balon de nervi, iritare şi alte răutăţi ce mi-au rănit sufletul şi inima. Acest balon se plimba ameninţător pe lângă cei dragi speriindu-i. 
Din fericire n-a explodat pentru că într-o zi a înghiţit un cuvânt magic: Răbdare, apoi altul Rugăciune. Mmm! Ce pansament aducător de linişte! Câteva exersări la început pentru obişnuinţă apoi mai multe şi balonaşul urâcios se dezumflă neputincios.

Dar cuvintele rele stau la pândă şi-şi dau ghionturi:
_Ei, ce ne facem am rămas fără locuinţă, unde ne mai oploşim acu?
_Uite acolo o mică uşiţă, hai să încercăm.

Staţi pe loc! Pe aici nu se trece, e loc de linişte şi împăcare şi apoi n-am chef să vă primesc în gazdă, sunteţi cei mai răi chiriaşi.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

La-la-la-li-lu-lu

 
Pasarea Colibri - Tristeti Provinciale
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Uite aşa aveam astăzi un chef să lenevesc şi să nu răspund la nici un telefon dar nu s-a potrivit socoteala mea.
Că iarăşi am spus DA când de fapt vroiam să spun NU. Poate-mi iese data viitoare  am să-mi pregătesc discursul cu NU din timp.
 ....ştiţi ceva ? Toamna asta e minunată, am să mă bucur de ea!

vineri, 24 septembrie 2010

Episodul II

De la prima oră a dimineţii madam Protopopescu îmi spicuieşte din presa online ce consideră dumeneai a fi ştire mai importantă.
_Auzi Niţuleasco? o să fie cutremur la Lună Plină!
_Ce? mormăi eu vizibil iritată că iarăşi mă distrage de la ale mele ,,culturalisme,, vezi dragă Doamne că eu nu citesc orişice ziar.
_Când e Lună Plină? Aha! 23-24 acum.
_Azi suntem în 24, deci n-a fost nimic, poate luna viitoare, zic eu triumfătoare.
_Dar Lună Plină când mai este? mă-ntreabă ea cu o privire neştiutoare.
_Luna Plină e în fiecare lună Protopopeasco.Ce? nu ştiai?
_Ei, na! doar ştii că nu pricep la chestiile astea, spune iarăşi cu privirea de copil spăşit.
Îi dau dreptate, cine mai stă să privească luna de pe cer.  Nu faci mâncare uitându-te la lună, iar madam Protopopescu ştie ea ce ştie şi mai ales de unde cumpăr  bun şi ieftin. Că dacă mă duc eu la piaţă sigur cumpăr mai scump şi marfă de calitatea aIIa. Unde se pricepe n-am cum s-o conving.
_Hm! şi-mi citesc mai departe fraza,  aruncând coada ochiului drept şi-n pagina ei. Că, de, tre să ştiu şi eu ce mai face Bote cu Bianca sau cu Violeta.
.............................................
_Niţuleasco ţi-am adus o bombonică de la şefa, şi pune două bombonele ambalate în auriu, pe birou.
Mă învârt ce mă învărt şi desfac una, un fel de  caramea mai tare cu gust de bomboane cu lapte. Bună! hap şi pe-a doua, nu termin de mestecat şă-mi dau seama că era bomboana Protopopeascăi.
_Ştii? erau cam tari, nu cred că ţi-ar fi plăcut, zic  minciuna gogonată să maschez lăcomia mea.

joi, 23 septembrie 2010

Vorbe-n vânt

O ştiţi pe Protopopeasca? Colţ în colţ cu Piscupeasca.
Mă întâlnesc zilnic cu ea. Aprigă femeie, mărunţică şi înfiptă, nu-i treci pe dinainte. N-am ce face şi-i spun o problemă.
_Cum? pe vremurile astea tu îţi permiţi să faci aşa un lucru? Păi, vezi, dacă nu-ţi plâng copii de foame?
Mare greşeală am făcut! dintr-un mic ţânţar a ieşit ditamai elefantul. Că mi-am găsit naşul, d-acu mă află şi madam Ionescu şi tanti Niţescu şi mătuşa Aglăiţa şi soră-sa Profiriţa şi....mai pe scurt, toată lumea.
Dar între noi fie vorba nu-i mor nici ei copii de foame, îi place ei să se considere importantă că are ceva în plus faţă de mine şi, eu, vezi dragă Doamne, sunt doar un trântor fără griji, rate, copii.
Aşa e madam Protopopescu cu principii: numai ea are copii, griji, rate. În rest e femeie serioasă, muncitoare, hotărâtă. C-apoi, dacă n-ar fi aşa înfiptă îi mănâncă câinii din traistă, tot vorba ei.
Eu, dacă n-am copii, griji, rate îmi permit să mai caut stropul de magie în rutina zilnică, să fiu un căluţ verde, să scriu pe blog. A, dacă află madam Protopopescu şi de asta chiar am încurcat-o! Mă trece în rândul oamenilor care taie frunză la câini fără drept de apel.
Nedreaptă e viaţa asta! Unii au sumedenie de probleme iar alţii n-au deloc.
Să se ia de la cei cu probleme să se dea şi la ceilalţi ca să fie toată lumea mulţumită că are o problemă PUNCT

marți, 21 septembrie 2010

Obiecte magice

Ce pot să scriu despre un anume obiect ce l-am dat de multă vreme uitării. De fapt nu i-am mai acordat vreo importanţă astfel că încet-încet şi-a pierdut din puteri.
Primul obiect magic despre care am auzit a fost globul de cristal atoatevăzător al marelui vrăjitor Merlin. Să ştiu, să aflu, mai mult mi-ar fi dat nişte puteri nebănuite în faţa colegilor mei. Doar că la vremea aceea jocurile copilăriei, cărţile de la bibliotecă erau mult mai interesante pentru a mă mai gândi la vreun glob.
Aş putea trece şi cărţile în rândul obiectelor magice. Din filele de poveşti se contura în mintea ochilor mei o altă lume. Intram şi mă plimbam alături de personaje, simţeam bucuria sau tristeţea lor. Ce bucurie să-ţi poţi imagina un personaj, o situaţie, un loc!
Şi a venit şi vremea inelului Arabellei. Cum? nu ştiţi povestea? Inelul acela cu piatră fermecată, erau doar trei modele în Împărăţia Poveştilor şi care-ţi îndeplineau pe loc orice dorinţă. Aiurea! spun acum. Fantastic! spuneam atunci. Să am un asemenea inel şi aş face atâtea lucruri. Păi nu mi-a spus nimeni atunci că pentru realizarea unor dorinţe mai trebuie să munceşti, să-ţi pui mintea la contribuţie să fii perseverent sârguincios sau disciplinat să ai răbdare.
Aş mai adăuga aici şi controversatul calculator şi accesoriul său de nedespărţit internetul. Periculos de bun, Magic-click, e necesar a fi folosit cu măsură.
Şi tot nu mi-am găsit obiectul magic!

sâmbătă, 18 septembrie 2010


Memories - Maestro Ceyhun
Asculta mai multe audio muzica

Un buchet de sunete să bucure sufletul şi să încânte auzul. O melodie pentru orice anotimp şi orice stare sufletească. De eşti trist lacrimile vor aluneca pe strunele viorii, iar de eşti vesel inima-ţi se va umple de mulţumire.

marți, 14 septembrie 2010

duminică, 12 septembrie 2010

Cea mai frumoasă zi







Şi libelulelor le place aici.



Alee în parc


Vila Luminiş


La masă cu norii


Cam goală telecabina: ,,scump, scump,, ... nici telegondola nu era mai aglomerată



Piaţa Sfatului văzută din Turnul Negru


şi... binecunoscuţii mei nori

...care-i cea mai frumoasă zi? Prima zi de concediu, ultima zi de concediu, o zi cu soare sau o zi ploioasă. Răspunsul e simplu: Cea mai frumoasă zi e ziua de azi.
M-am întors dintr-un scurt concediu al nu ştiu câtelea, la Sinaia, dar nu contează. Important este că am reuşit să petrec câteva zile absolut minunate, deşi în lume şi agitaţie, departe de rutina zilnică şi alte griji mărunte. E un loc drag inimii mele, în adolescenţă am petrecut două mici vacanţe cu familia naşei mele. Revenind aici e ca şi cum aş călători în amintiri prin lumina blândă alături de oameni dragi de care îmi este un dor nespus. Locurile şi oamenii s-au schimbat în timp numai eu continui să plutesc şi să mă bucur de aceleaşi amintiri pe care i le povestesc pentru a nu ştiu câta oară soţului meu. Eu visez şi el mă atenţionează la traversarea străzii sau mă conduce pe drumul corect la destinaţie.
Fără accesoriul atât de necesar, internet, mi-am regăsit bucuria de a citi suvenirurile mele au fost câteva cărţi. Mereu m-am lăudat cu o memorie vizuală excelentă însă acum am reuşit performanţa de a nu reţine numele artistului a cărei expoziţei de sculpturi în bronz şi pasteluri am vizitat-o la Galeria Regală de la Cazinoul Sinaia. Am căutat ulterior: Ion Iancuţ ,,Bronzuri şi Pasteluri,,
Dar la casa memorială Geoge Enescu, la Vila Luminiş pun pariu că nu ştiţi cum să ajungeţi. E în cartierul Cumpătu şi dacă mergi pe jos durează cam 15-20minute, drumul pare mai scurt la întoarcere, o bucurie să treci printr-un loc atât simplu şi frumos.
Şi dacă tot îmi plac norii m-am putut bucura de prezenţa lor cât mai aproape la Cota 1400 sau Cota2000, unde i-am urmărit cum trec văzându-şi de ale lor fără să le pese de ceva sau cineva. Şi nu vă închipuiţi că nişte amatori ca noi sau aventurat acolo sus cu altceva decât cu telecabina, ruşinos dar asta e!
La întoarcere am zăbovit puţin în Braşov şi ca în fiecare an ultima zi a fost cea mai plină de soare, dar nu ca să te întristezi că s-a terminat ci ca să fii recunoscător Celui de Sus pentru noul bagaj cu amintiri.
Da, şi pozele multe ce le-am făcut cele mai multe sunt deplorabile, am să postez doar câteva mai reuşite.

vineri, 3 septembrie 2010

Cât costă un zâmbet?

Sincer nu ştiu, dar uneori absenţa lui e destul ca să-ţi posomorască o zi întreagă. Citeam pe blogul Claudiei
şi m-am gândit că mi s-a întâmplat de multe ori să mă izbesc de răceala unui funcţionar.
Cu ani în urmă când a fost introdusă plata salariilor pe card, banca unde se livrau salariile noastre s-a întâmplat să fie printre primele privatizate. Ce m-a mirat a fost atitudinea funcţionarelor de la ghişeu: ,,Bună ziua şi Mulţumesc,,. O atitudine plăcută care s-a păstrat până astăzi. Cred că ţine de politica firmei, pentru că la alte bănci îmi este lehamite să merg, nu dau nume ,dar la o altă bancă, la ghişeu, erau numai două funcţionare dintre care numai una era mai rapidă, mai simpatică cealaltă în schimb era lentoarea întruchipată şi niciodată n-am văzut-o zâmbind. Probabil aşa este mimica ei mi-am zis gândindu-mă la propria-mi persoană cu deficienţă la zâmbet. Ca să zâmbesc sau să păstrez o mimică senină trebuie să mă controlez în permanenţă şi cu siguranţă n-aş putea lucra într-un loc unde mi s-ar impune să zâmbetul ca parte a uniformei de servici. Compensez această lipsă cu un calm pe care l-am exersat în timp şi care mă ajută de multe ori.
Primăvara aceasta am avut câteva zile o săcâitoare durere la o măsea. Până am rezolvat problema am strâns din dinţi. Într-o dimineaţă unul din pacienţii mei m-a întrebat de ce nu zâmbesc, pentru că el a auzit la televizor că iau spor de zâmbet şi ar trebui să zâmbesc. Corect. Nu? Am râs în hohote.
Este greu să zâmbeşti dar se poate exersa. Când ai mintea prinsă în griji: cum plătesc rata, copii sunt bolnavi, etc...uiţi că mimica trădează.
Şi mai avem un defect acreala şi posomarala pe tot şi toate de parcă ar fi cineva vinovat că eu fac un lucru care nu-mi place. Nici eu n-am ştiut să zâmbesc dar am învăţat şi nu-mi pare rău.
La urma urmei suntem toţi nişte oglinzi în care se reflectă ceilalţi. Eu zâmbesc, tu zâmbeşti....

P.S.
Mulţumesc
Claudiei
pentru că îmi aduce aminte mereu să zâmbesc!

şi vouă pentru zâmbete:Adriana, April,
Dili,
Iuliana .... şi lista rămâne deschisă.

joi, 2 septembrie 2010

Visător-călător





Astăzi norii au călătorit.Şiruri-şiruri mânaţi de vântul hotărât şi rece. E plăcut să te opreşti pentru o clipă să priveşti norii.

miercuri, 1 septembrie 2010

Tango

Azi am chef de tango. În paşi de tango la piaţă după legume, alţi paşi în bucătărie între oale şi tingiri.Parteneri ardeii, gogoşarii şi morcovii ce aşteaptă cuminţei să fie luaţi la tocat.


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica



Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

O zi frumoasă vă doresc şi mult spor la conserve, murături şi alte chestii ce mai faceţi voi toamna!
Dacă sunteţi greieri e problema voastră la iarnă vă trimit la supermarket!!!!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...