Şi libelulelor le place aici.
Alee în parc
Vila Luminiş
La masă cu norii
Cam goală telecabina: ,,scump, scump,, ... nici telegondola nu era mai aglomerată
Piaţa Sfatului văzută din Turnul Negru
şi... binecunoscuţii mei nori...care-i cea mai frumoasă zi? Prima zi de concediu, ultima zi de concediu, o zi cu soare sau o zi ploioasă. Răspunsul e simplu: Cea mai frumoasă zi e ziua de azi.
M-am întors dintr-un scurt concediu al nu ştiu câtelea, la Sinaia, dar nu contează. Important este că am reuşit să petrec câteva zile absolut minunate, deşi în lume şi agitaţie, departe de rutina zilnică şi alte griji mărunte. E un loc drag inimii mele, în adolescenţă am petrecut două mici vacanţe cu familia naşei mele. Revenind aici e ca şi cum aş călători în amintiri prin lumina blândă alături de oameni dragi de care îmi este un dor nespus. Locurile şi oamenii s-au schimbat în timp numai eu continui să plutesc şi să mă bucur de aceleaşi amintiri pe care i le povestesc pentru a nu ştiu câta oară soţului meu. Eu visez şi el mă atenţionează la traversarea străzii sau mă conduce pe drumul corect la destinaţie.
Fără accesoriul atât de necesar, internet, mi-am regăsit bucuria de a citi suvenirurile mele au fost câteva cărţi. Mereu m-am lăudat cu o memorie vizuală excelentă însă acum am reuşit performanţa de a nu reţine numele artistului a cărei expoziţei de sculpturi în bronz şi pasteluri am vizitat-o la Galeria Regală de la Cazinoul Sinaia. Am căutat ulterior: Ion Iancuţ ,,Bronzuri şi Pasteluri,,
Dar la casa memorială Geoge Enescu, la Vila Luminiş pun pariu că nu ştiţi cum să ajungeţi. E în cartierul Cumpătu şi dacă mergi pe jos durează cam 15-20minute, drumul pare mai scurt la întoarcere, o bucurie să treci printr-un loc atât simplu şi frumos.
Şi dacă tot îmi plac norii m-am putut bucura de prezenţa lor cât mai aproape la Cota 1400 sau Cota2000, unde i-am urmărit cum trec văzându-şi de ale lor fără să le pese de ceva sau cineva. Şi nu vă închipuiţi că nişte amatori ca noi sau aventurat acolo sus cu altceva decât cu telecabina, ruşinos dar asta e!
La întoarcere am zăbovit puţin în Braşov şi ca în fiecare an ultima zi a fost cea mai plină de soare, dar nu ca să te întristezi că s-a terminat ci ca să fii recunoscător Celui de Sus pentru noul bagaj cu amintiri.
Da, şi pozele multe ce le-am făcut cele mai multe sunt deplorabile, am să postez doar câteva mai reuşite.
12 comentarii:
Darryana, si eu ador norii, foto nr 6 e superba! Ma bucur pentru frumoasele amintiri pe care ti le-au daruit aceste zile, intr-adevar samergi in locuri din inima ta inseamna enorm.... si pentru mine cota 2000 si statiunile de acolo inseamna un inceput de vis frumos si real, si de aceea imi plac aceste fotografii la nebunie :-)
Este un loc de care nu cred ca ma voi plictisi vreodata.
Orasul si-a schimbat mult infatisarea, dar muntele si padurea sunt mereu la fel de surprinzatoare si neschimbate.
Bine ai revenit, Darry.Anna! Si noi am fost prin Brasov de doua ori in acest scurt concediu. Dar numai pentru scurt timp... restul timpului l-am petrecut pe la manastiri din Ardeal. Poti vedea la mine pe blog pe unde am hoinarit.
Iti doresc sa pastrezi cat mai mult in suflet amintirea acestui concediu, asa cum pastrezi amintirile din anii adolescentei.
Te sarut cu drag.
Multumesc pentru urari Iuliana!
Am citit despre hoinareala ta si mi-a placut!:)
Doar ganduri bune!
Imaginile vorbesc de la sine, frumoasa tara avem! Ma bucur ca ai avut o zi minunata in care ti-ai reincarcat bateriile. Si mi-e imi place "la masa cu norii"...deosebita, plina de mister si dorinta de a reveni. O seara excelenta!
Multumesc April!
Avem niste minunatii de peisaje ca-ti vine sa le strangi intr-un cufar si sa-l deschizi apoi in fiecare zi.
Daca si o zi plina de nori are atat farmec imagineaza-ti ce frumoasa e o zi cu soare acolo sus.
O seara minunata iti doresc!
Bine ai revenit! Daca faceai pariu cu mine, pierdeai. Cunosc foarte bine Cumpatul, l-am descoperit intr-o vacanta de iarna acum 20 de ani...mama mia, ce amintiri mi-ai stranit!...ce peripetii am avut in acea vacanta...o plimbare de o noapte cu luna plina pe carari de munte...plecati de la ora 10 din Sinaia si intorsi a doua zi de dimineata dupa o noapte de mars pe munte...urme de lupi...poteci ratacite...brrr!!!...dar totul a fost pana la urma bine pentru ca am ajuns in cele din urma in camera calda dintr-o vila din Cumpatul...franti de oboseala si ingroziti de peripetia pe care tocmai o trecusem
frumoase pozele...asa cum le faci mereu
Multumesc Adriana!
Amintiri frumoase amintiri.
Frumoase locuri! La Cumpatu am facut prcatica in facultate. Amintiri...
Brasovul il iubesc inca...
Am trecut pe lângă o mică rezervaţie naturală sau cel puţin aşa îmi amintesc.
Brasovul e un oras absolut minunat nu poţi să nu-l iubeşti.
Si eu am o mica obsesie fata de fotografiile cu nori :x Avem o tara superba oricum
Da Mallynna ai dreptate, avem niste peisaje absolut minunate, o tara minunata.
Trimiteţi un comentariu