vineri, 29 octombrie 2010

Măceşe

Aveam cam şase ani când am experimentat prima şi ultima dată ţepişorii din măceşe sau cacadâr .Mama era bolnavă iar eu stăteam în camera bunicilor. Cred că mă ţinusem după bunica când a plecat la vecina  şi cum ea avea  un măceş la gard nu m-am putut abţine să nu rup câteva bobiţe că erau aşa frumoase. M-a atenţionat bunica dar n-am băgat-o în seamă. Ajunsă în casă m-am gândit să pregătesc şi eu ceva bun de mâncare. Am tăiat şi desfăcut bobiţele. Le-am studiat cu atenţie neluând seama la perişorii fini ce mi s-au lipit de degeţele. Nu erau bune de nimic aşa că le-am aruncat însă după un timp au început să mă usture mâinile şi mi s-au umflat puţin degetele. Nu ştiu dacă a ţinut mult senzaţia aceea supărătoare dar de atunci n-am mai fost curioasă să văd ce conţin măceşele. Când mai rup vreo crenguţă pentru ornament de toamnă am maaaare grijă.
.......
În altă ordine de idei ador ceaiul de măceşe, pe care-l cumpăr de la  farmaciile naturiste, pentru gustul acrişor deosebit şi pentru aportul de vitamina C atât de necesar în anotimpul virozelor.

miercuri, 27 octombrie 2010

 
UNFORGETTABLE
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Întotdeauna am asociat această melodie cu toamna şi melancolia.

Melancolie învăţ să convieţuiesc cu tine căci alte zaruri n-am primit. La braţ  încet te plimb pe sub copacii ce s-au dezgolit ca să-ţi arăt cerul. Alerg cu tine încercând să întrec norii întunecaţi. Gândesc eu şi pentru leneşa de tine. Alegi doar tristele cuvinte din roiul meu de îngândurări.  Ia ce vrei!  Drum Bun! Acum sunt ocupată să gândesc mai bine pentru mine.

marți, 26 octombrie 2010

Clătite cu magiun

Mă sună soţul meu:
_Sunt la Nana la uşă şi nu răspunde.
_Sun eu la telefon, dar insistă şi tu la interfon s-ar putea să te audă.
Nana e sora mamei mele şi naşa mea de botez, asta ca să ştiţi cine sunt personajele.
........
Uite aşa stăteam  eu prin clasa aVIIa şi sunaaaam la verişoara mea la uşă cu speranţa că poate mă va auzi într-un final.
Aveam ore de atelier în fiecare miercuri dimineaţă de la ora şapte la zece iar până la amiază găsisem eu că este mai uşor să stau la ea ca să nu mai bat drumul până acasă. Bun. Consiliu de familie, lumea s-a pus de acord, am să stau două ore la Nana acasă, cu verişoara mea   care avea şi ea ore după-amiaza.
Verişoara mea stătea în ultima cameră din apartament  puteai pune tunul la uşa capitonată de la intrare că nu se auzea nimic niciodată.  Într-un final găsisem două soluţii ori ieşeam afară ocoleam blocul şi strigam din toate puterile la geam ori, dacă dădeam greş, mergem la telefonul public şi sunam. În cele din urmă, întotdeauna după multă aşteptare şi caznă pentru mine îmi deschidea uşa  calmă şi surâzătoare, mirată de încruntarea mea.
Dar ce legătură au clătitele aici, mă veţi întreba.
Cu o seară înainte mama îmi pregătea un teanc uriaş de clătite pe care le ungea cu magiun din belşug ca să nu mă duc cu mâna goală la Nana mea. Mai târziu, când ne reuneam în familie, dragul meu Nan îşi aducea mereu aminte şi spunea că mâncase în cei doi ani, clătite cât pentru toată viaţa. Şi  ce-i drept, tare bune şi pufoase mai erau clătitele acelea, n-am mai regăsit acum acelaşi gust.

luni, 25 octombrie 2010

Confuzie amuzantă

Am făcut azi o mică gafă ce mi-a amintit de o întâmplare din liceu, că tot sunt la categoria amintiri de ceva vreme. Mă pregăteam să ies pe o uşă de bloc, din acelea cu interfon, afară aşteptau să intre două persoane. Am deschis şi am ieşit eu prima, lăsând uşa deschisă pentru ei. Imediat mi-am dat seama că nu am fost tocmai politicoasă şi ,,am tresărit,, aşteptând să primesc un catalog în umăr. Aşa cum mi s-a întâmplat cu ani în urmă pe holul liceului. Ieşisem cu colega mea de la ora de sport, la intrarea în hol era o uşă rabatabilă, de partea cealaltă  un domn profesor inginer de specialitate i-a dat prioritate. Când am vrut şi eu să trec, domnul m-a împins cu catalogul de am făcut doi paşi în spate fără să vreau. Multă vreme nu mi-am dat seama de ce a făcut aşa un gest. Colega mea avea codiţe, eu eram mai slăbuţă, cu părul scurt şi în trening m-a confundat cu un băiat :))

duminică, 24 octombrie 2010

O zi superbă






A fost o zi cu mult soare, drept pentru care m-am hotărât să ies la plimbare şi bineînţeles să fac fotografii. Într-un oraş mic duminica toate drumurile duc în parc. Lume multă, mămici, bunici,  copii, cărucioare, scâncete mofturoase, căţei, buburuze, etc.dacă daţi click pe imaginile din parc şi apoi le măriţi o să observaţi densitatea de coşuri de gunoi din parc mie mi s-au părut îngrozitor de multe...aproape fiecare bancă cu coşul ei.

Nostalgii

 
Modern Talking - Cheri Cheri Lady
  Asculta  mai multe  audio   diverse

 
C.C.Catch - Heaven and Hell
  Asculta  mai multe  audio   diverse

 
Sandra - Maria Magdalena
  Asculta  mai multe  audio   diverse

 
Balade rock The Scorpions - Still Loving you
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Îmi este dor de anii adolescenţei când aşteptam cu nerăbdare o reuniune la liceu. Reuniunea era un fel de discotecă în aula liceului,  supravegheaţi de profesori, când  bieţii de ei poate vroiau să facă altceva sâmbătă seara aveau familie iar sâmbăta nu era zi de week-end.
De discotecă nici nu putea fi vorba să ies şi să merg singură pe stradă seara. Nu eram singurul copil cu astfel de interdiciţii, mai târziu am aflat că mai erau şi alţii ca mine care sufereau că nu puteau ieşi cu colegii la discotecă sau aniversări, că baruri sau cluburi nu existau şi dacă erai prins în vreun asemenea local a doua zi se făcea careu în curtea şcolii şi erai scos în faţă. Mamă! Ce ruşine!
Vecina mea de atunci, Claudy, în ciuda interdicţiilor a plecat la discotecă. Nu vă spun. Au venit părinţii ei după ea. Ce ruşine mi-ar fi fost să apară mama şi tata să mă caute prin discotecă. Pentru ea, care era o zgâtie de fată, a fost un bun prilej de a povesti şi altora comedia.
Un coleg de-l meu îi făcea ochi dulci şi eu eram un fel de mesager. Acum l-aş pune pe domnul meu coleg la punct un-doi, că fusese grosolan cu mine şi apoi mă cunoştea când avea nevoie, dar atunci eram tare bucuroasă de parcă mie îmi trimitea bileţele. Un alt băiat îi scrisese o poezie, frumoasă. ei, bine! Claudy l-a trimis la D..., a spus că se dă mare şi vrea s-o impresioneze. 
Tot, Claudy mergea la plimbare prin parc, după ore, spunând că avea ore de specialitate, până a decoperit mama ei că de fapt ,,orele,, erau printre frunzele de toamnă Îi rămăsese agăţată de trenciul tricotat bej o frunzuliţă mică-mică cât un vârf de deget.
Întotdeauna am ţinut la Claudy şi cei doi ani de liceu cât am mers împreună dimineaţa(era cu doi ani mai mică) au fost plini de tot felul de amănunte ,,picante,,. Eram diferite ca personalitate. Eu, timidă şi ruşinoasă până şi de umbra mea, ea parcă  frică de nimic. Asta mă atrăgea la ea, îmi transmitea  curajul şi verva ei. Eu mereu gândeam îninte de a acţiona, ea părea că nu  gândeşte niciodată înainte, n-o speria nimic.
Mă mai întâlnesc cu ea foarte rar când vine pe la tatăl ei, mama i-a murit, ne salutăm şi cam atât. Poate data viitoare am s-o întreb mai multe.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Iar ...poze


Da, iar poze.  Pentru că soarele ăsta de toamnă s-a condensat in culori spre încântarea ochilor noştri.
Nici nu-mi vine să fac altceva în afară de fotografii. Calculatorul meu e plin de sute de poze  am descoperit foarte multe şi de anul trecut. Mă miram de ce primeşte aşa greu comenzile e încărcat la maxim doar cu poze pe care nu mă îndur să le şterg şi să copiez pe CD nu am timp:) dar tot o să fac ordine într-una din zilele astea.

joi, 21 octombrie 2010


 O zi cu galben învăluitor în care nu-ţi vine să faci nimic altceva decât să te laşi dus de vânt asemeni frunzelor.

miercuri, 20 octombrie 2010

 
Stefan Hrusca - Nunta de flori
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Amintire.... aniversare... clipe minunate... 20.10 2007

marți, 19 octombrie 2010

Pandelică

Desigur că nu aveţi de unde şti cine e  Pandelică. Pandele cum l-am botezat iniţial este un motănel, de acum, foarte isteţ, lipicios, curios şi mai ales iubăreţ de mângâieri. Având curtea plină a fost nevoie să dăruiesc şi altora astfel că am avut inspirata idee de a-l da unei doamne ce iubeşte tare mult animalele. Doamna este o pacientă de-a mea şi cu câţiva ani în urmă  căţeluşa ei nu putea să nască aşa că a luat-o în maşina cu care venea la tratament ca s-o ducă apoi la veterinar. Atunci eram la servici şi m-a înduioşat biata căţeluşă care scotea câte un schelălăit firav din vestiarul pacienţilor şi am căutat numărul unui cabinet veterinar unde a plecat  doamna, reducându-şi, chiar durata tratamentului ei, de frică să nu fie prea târziu. E o doamnă greu încercată dar cu un suflet tare bun, aşa că Pandele e tratat ca un prinţ.
De fiecare dată când vine la tratament aflăm cu toţii de năzdrăvăniile lui Pandelică. Isteţ cum e, a învăţat de îndată  de sertarul cu bunătăţi şi în fiecare dimineaţă se postează în faţa lui. Amator de mângăieri face tot felul de giumbuşlucuri pentru a capta atenţia. Se mai războieşte cu Gesie, căţeluşa de care vă spuneam, dar în rest e un fericit.
Ieri o altă pacientă m-a întrebat:
_Oare ce mai face Pandele? nu m-am mai întâlnit cu doamna să ne povestească.
Uite aşa, Pandele, a ajuns vedetă. Şi credeţi-mă, nu aţi putea să nu-l iubiţi dacă v-ar arunca o singură privire galeşă cu ochişorii săi înconjuraţi de două rotocoale negre.

vineri, 15 octombrie 2010

Din categoria amintiri

nu foarte îndepăratate, ci de acum vreo 10 ani. Vineri noaptea la Radio România Actualităţi se difuza  ,,În arşiţa nopţii,, moderatori erau Raluca Moianu şi Adrian Popescu. Aşteptam cu nerăbdare să ascult atât muzica cât şi  prezentarea moderatorilor.
La un moment dat serviciul meu era de aşa natură încât lucram şi noaptea  încât am pierdut  obiceiul de a asculta emisiunea.
Astăzi îmi permit luxul de a-mi petrece toate nopţile acasă dar ritmurile latino atât de pline de viaţă le-am lăsat în cutia cu amintiri.
Şi pentru că e vineri seara am căutat câte ceva pe YouTube:



 





Tot în acea perioadă am ascultat prima dată Shakira:

 

şi Marc Anthony:

The Point



The Point Part2

The Point Part3

The Point Part4

The Point Part5

The Point Part 6

The Point Part7

The Point Part 8

Vă mai amintiţi de micul Oblio? O poveste pentru copii dar şi pentru oamenii mari care au uitat să mai fie copii.

Un sfârşit de săptămână plăcut şi relaxant vă doresc!

marți, 12 octombrie 2010

Fleacuri

Mă sâcâie nişte amănunte de ceva vreme şi numai nu reuşesc să le vin de hac. Discuţii lungi, amăgitoare şi plictisitoare cu una sau cu alta.
,,_Astea-s fleacuri, sunt probleme mult mai grave de care să te plângi.,,
Nu  neg, există mult mai multe şi grave neplăceri decât ale mele. Dacă eu am un cui în pantof  trebuie să-l scot ca să merg mai departe sau îmi cumpăr alţi pantofi.

luni, 11 octombrie 2010

Pauză de idei

Sunt în pană de idei şi asta nu pentru că nu aş avea ci din contră prea multe idei se bulucesc şi se răsucesc în mintea mea. Asemeni frunzelor galbene ce cad aşa-s şi ,,ideuţele,, mele. Poc! şi zboară zboară. Mă cert în gând cu cineva, mă întristez, mă înveselesc şi o iau de la capăt. De ce? Pentru că mă încăpăţânez să am dreptate. Bine. Şi ce am rezolvat? Absolut nimic. Nu pot schimba părerea unora despre ce spun sau  ce gândesc  despre mine.  La ce m-ar ajuta? La nimic. Sunt lucruri pe care nu le poţi schimba oricât de multă energie ai consuma. Poţi doar să le accepţi şi să le treci undeva într-un colţ sau mai bine să le laşi în voia Domnului. 

Vă doresc o săptamănă reuşită şi ... cu idei  bune! :)

duminică, 10 octombrie 2010

Plimbare virtuală

 
Igor Krutoy - ''Without words'' Pt. 3 - ''Autumn sonata''
  Asculta  mai multe  audio   diverse

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini , şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor...-
E vremea rozelor ce mor.

Alexandru Macedonski_ Rondelul rozelor ce mor

Gândurile melancolice de toamnă voite sau nevoite se alungă ieşind la plimbare dar cum stropii reci m-au  ţinut în casă m-am gândit să fac un tur virtual. Vă invit şi pe voi.

waysidetreasures-sandi
Commonground-debrasvintagedesigns.
drivtommer-hus.blogspot

vineri, 8 octombrie 2010


Chris Rea_ Looking for the summer

Aş vrea să fie doar vară în sufletul meu!:)

duminică, 3 octombrie 2010

Măr înflorit


În miez de toamnă ,,unii,, se încăpăţânează să înflorească.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ochii

Ochii noştri sunt o poartă între două lumi, cea din afară şi cea din lăuntrul nostru.
Dacă ochii noştri vor vedea doar partea întunecată a lucrurilor şi interiorul nostru va fi plin de umbre şi întuneric.
Dacă vedem şi părţile frumoase,  încet,  interiorul nostru va deveni mai curat şi mai luminos.

vineri, 1 octombrie 2010

Dorinţe

Îmi doresc din toată inima să mă simt bine.
_Să-mi văd de treaba mea.
_Să fac lucrurile bine.
_Să pot să ascult doar ceea ce îmi place.
_Să rămân calmă şi relaxată.
_Să ocolesc negativismele.
_Să mă iubesc mai mult aşa de perfect de imperfectă cum sunt.

Şi...cine mă împiedică? Absolut nimeni.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...