vineri, 29 octombrie 2010

Măceşe

Aveam cam şase ani când am experimentat prima şi ultima dată ţepişorii din măceşe sau cacadâr .Mama era bolnavă iar eu stăteam în camera bunicilor. Cred că mă ţinusem după bunica când a plecat la vecina  şi cum ea avea  un măceş la gard nu m-am putut abţine să nu rup câteva bobiţe că erau aşa frumoase. M-a atenţionat bunica dar n-am băgat-o în seamă. Ajunsă în casă m-am gândit să pregătesc şi eu ceva bun de mâncare. Am tăiat şi desfăcut bobiţele. Le-am studiat cu atenţie neluând seama la perişorii fini ce mi s-au lipit de degeţele. Nu erau bune de nimic aşa că le-am aruncat însă după un timp au început să mă usture mâinile şi mi s-au umflat puţin degetele. Nu ştiu dacă a ţinut mult senzaţia aceea supărătoare dar de atunci n-am mai fost curioasă să văd ce conţin măceşele. Când mai rup vreo crenguţă pentru ornament de toamnă am maaaare grijă.
.......
În altă ordine de idei ador ceaiul de măceşe, pe care-l cumpăr de la  farmaciile naturiste, pentru gustul acrişor deosebit şi pentru aportul de vitamina C atât de necesar în anotimpul virozelor.

2 comentarii:

Iuliana spunea...

Amintiri frumoase!

Cat despre macese, nu pot sa zic decat de bine! Si eu in curand voi scrie despre catina, pe care am cules-o in acest week-end, pentru a imi face provizii de vitamina C pentru tot anul...

Pupici si imbartisari!

darry.anna spunea...

Ganduri bune pentru o noua saptamana si o noua luna!:)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...