luni, 17 ianuarie 2011

Poveste pentru orice anotimp

Într-una din zilele reci de iarnă m-am aşezat pe o bancă în parcul pustiu şi am privit cerul prin ramurile goale. Şi ce minunăţie de gând mi-a încolţit: 
_Ştiai tu, că  şi copacii călătoresc?
_Cum aşa?
Şi gândurile mele au luat-o razna spre vara caldă şi nesfârşită a copilăriei mele.
.............

_Bunicule ce se întâmplă cu copacii după ce mor?
_Pleacă în călătorie în cele patru zări.
Hai să aprindem un mic foc cu vreascurile astea şi să vedem ce se întâmplă. Priveşte fumul care urcă spre cer.
_Rotocoalele se întâlnesc cu norii, bunicule?
Şi norii merg mai departe în America şi în Africa ducând în stropi şi copacul nostru.
_Mi-ar place să fiu copac, bunicule. Aş putea şi eu călători cu norii bunicule. A, dar mai întâi ar trebui să fiu bătrân şi să mor. Nu-mi place! Şi copacii stau numai afară pe soare sau frig. Am să mă mai gândesc ce vreau să fiu.
_Bine, draga bunicului, ai timp să te gândeşti şi poate odată o să-mi povesteşti.
..............

Un comentariu:

constantin spunea...

fiecare om poate fi asemanat cu un copac !

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...