luni, 28 februarie 2011

Etichete

Trăiesc şi greşesc. Îmi accept greşelile dar cel puţin vreau să fiu lăsată să le comit. Nu mă opri doar pentru că tu ,,prietenul meu ,, ştii mai bine decât mine ce şi cum şi mai ales când am să greşesc. Ai răbdare până la final să vezi ce se întâmplă nu-mi pune eticheta din start.
Ţin minte că atunci când eram copil primul lucru pe care-l făceam când îmbrăcam o haină nouă era să-i tai eticheta pentru întotdeauna mă incomoda. Ce uşor mi-ar fi şi acum să tai etichetele ce le-am primit de-a lungul timpului. Numai că mi-au intrat prea adânc în suflet. E nevoie de multă iubire  ca să le pot scoate  dar mai ales să nu le lipesc mai departe.

joi, 24 februarie 2011

Taină

Sunt pe aici doar că hibernez puţin. Am îngheţat zdravăn.
_Ce spui tu? copacii nu răcesc şi nu le curge nasul.
Cred că de aceea vreau să fiu copac, ca să nu mai am nevoie de batistă şi să-mi curgă nasul ori de câte ori am mâinile ocupate.
Îmi place stratul acesta de zăpadă. E sclipitor şi aduce linişte.
_Da. E nevoie de linişte ca să doarmă liniştiţi mugurii şi seminţele. Îndată se vor trezi şi vor elibera bucuria verde.
_Oare de unde ştiu plantele când să înmugurească şi să înflorească?
_Este un orologiu în inima pământului. el vibrează şi transmite ritmul  rădăcinilor.
 Tu ne vezi doar ramurile şi frunzele, însă rădăcinile noastre sunt în pământ. Acolo sunt întâlnirile de taină ale noastre.

duminică, 20 februarie 2011

Ajutor umanitar_ un gând bun

 Un gând bun sau o rugăciune pot fi de ajutor acestui micuţ.
 Marian Teofan Grierosu are 10 luni şi la varsta de o luna   a fost diagnosticat cu Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B si a fost supus tratamentului cu chimioterapie. Spre surprinderea medicilor si bucuria parintilor, Marian Teofan a raspuns bine la tratament si a intrat in remisie.
Riscul de recadere in cazul lui bebe Marian este foarte mare si pentru a se evita acest lucru ar trebui efectuat un transplant de celule stem hematopoietice . La noi in tara nu s-a facut transplant alogen la un copil atat de mic.
Speranta parintilor este ca acest transplant alogen sa fie facut in Italia, la spitalul San Matteo din Pavia. Costul acestui transplant este de 110.000 de Euro, la care se adauga costul cautarii unui donator in registru, care variaza intre 10.000 si 20.000 de Euro.

Donatii:
Banca: BRD Iasi – Str. Manta Rosie
IBAN: RO53 BRDE 240SV 65357502400 – RON
Titular: Grierosu Vasile
http://bebemarian.wordpress.com/

joi, 17 februarie 2011

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Ana mi-a predat o leapşa drăguţă: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Acum sincer am momente când aş vrea să fiu casnică. Nu râdeţi, asta e! mă mir şi eu de unde mi-a venit dorinţa asta. să stau acasă, să cresc copii, să pregătesc mâncare, să fac ordine curăţenie, să educ copii, să croşetez, împletesc, etc. Poate nu pentru tot restul vieţii măcar câţiva ani să stau acasă să fac ce consider eu că mi-ar face plăcere apoi m-aş reîntoarce din nou la muncă.
Nu sunt deloc ambiţioasă şi deci cariera n-are nici o importanţă pentru mine. Asta-s! Simplu şi modest.
Şi cred că mi-ar mai place să fiu dresor de câini.( Soţul meu e lângă mine când scriu şi se amuză de ideile mele). Cesar e carismatic dar nu inteţionez să-l copiez:)

Când eram mică am cochetat cu ideea de fi profesoară. Nu mi-a ieşit şi cred că n-aş fi reuşit să mă impun în faţa elevilor. Sunt îngrozitor de timidă.
Vânzătoare, nu. M-am plictisit repede de dat rest şi marfă.
Doctoriţă,  horticultor, zootehnist, mi-au mai fluturat prin gând dar repede au zburat.
Contabil la insistenţele mamei, dar m-am dus la admitere în dorul lelii. Bine-au făcut ăia că nu m-au admis că nici acum nu-mi socotesc restul de primit de mă trezesc de multe ori acasă că m-a înşelat vânzătoarea. Am eu  o drăguţică la un magazin care ,, m-a ciupit de rest  la casă,,.
Am ales să fac altceva la sfatul unei persoane dragi mie şi nu regret alegerea făcută. Zilele trecute mă amuzam cu  două colege  de câţi ani au trecut de la terminarea şcolii. Întâmplarea face că locuind într-un oraş mic sunt multe coincidenţe. Sunt colegă de servici cu o colegă de liceu şi în acelaşi timp o colegă de servici este căsătorită cu un coleg de-al nostru de liceu. Ele două au absolvit şcoala de specialitate cu un an înaintea mea. Avem 17-18 ani de când lucrăm în sistem.:) din care 12 în acelaşi colectiv. Dacă poate fi ceva mai static şi mai banal decât atât, iar eu cu aia mică lucrăm de 15ani împreună că de aia ne şi pune şefa pe aceaşi tură. Noi ne certăm tot noi ne împăcăm.Atât că nu pot s-o dezbar de cititul can-canurilor da şi eu ştiu c-o stresez că nu-şi foloseşte neuronii cum trebuie.Sunt rea!:)
 
(aici deviez puţin de la subiect)
Alegerea profesiei este o treabă dificilă şi mai ales în vremurile de azi când sunt situaţii de te mulţumeşti, nu cu orice, dar  pe moment să ai o sursă de venit, şi apoi mai vezi de-ţi permiţi să fii pretenţios.
Mi-am dat seama din propria experienţă că la  la 18 ani când te apuci de o facultate, puţine persoane sunt suficient de mature pentru a alege profesia corectă(scuze dacă supăr). Mai târziu se conturează clar în minte ce ai vrea să faci bine şi frumos sau poate la mine a fost eroarea:).De cele mai multe ori absolvirea unei facultăţi nu-ţi oferă garanţia jobului la care ai visat. Sunt situaţii în care te descoperi pe tine cu puncte bune şi slabe şi-ţi trasezi singur  apoi drumul. cred că a te descoperi e foarte important.
Cred că ai dreptul să faci şi altceva la un moment dat în viaţă, dacă poţi, atunci când simţi că nu mai dai randament şi simţi tot mai acut nevoia de schimbare. Asta se poate  încadra la categoria dorinţe :)
Mă întreb uneori: o meserie de stat toată ziua cu capu-n nori aşa ca pentru mine  există sau aş putea s-o inventez eu?

Şi leapşa merge mai departe la: Adriana, Claudia, Iuliana, Diana, Donca,  mulţumesc!

miercuri, 16 februarie 2011

Păpuşa Nicoleta şi numele

Diana mi-a stârnit apetitul de a povesti despre păpuşa mea. Nu mă puteam opri din comentat postarea ei şi am zis că nu-i frumos să ocup tot locul cu ideile mele le aştern mai bine aici.
 Păpuşa Nicoleta
Nu mă credeţi dar chiar aşa se numeşte păpuşa mea frumoasă primită cadou când aveam vreo 7ani spre 8ani, cred. Eram măricică când am primit-o de am reuşit s-o păstrez şi să rămână decapitată sau fără membre, uitată prin pod sau magazie. Mereu am trăit cu impresia că se numea Daciana, frumos nume, nu? Ei, aş! Azi după ce am citit postarea Dianei am ciufulit păpuşa să caut numele. Stupoare se cheamă: Nicoleta. Da, cum citiţi şi vedeţi bine: Nicoleta. Cred că nici atunci nu-mi plăcea numele de l-am înlocuit şi în incoştientul meu cu Daciana. Ştiu că la un moment dat mi-am lăudat păpuşa în faţa vecinei cu vreo doi ani mai mică sau ea a început prima, nu contează, a mea era şatenă a ei avea păr blond şi cred, nu mai sunt sigură se numea Daciana, bineînţeles tot eu i-am vândut pontul unde să găsească numele. Pe cap avea ştanţat, imprimat nu ştiu dacă e termenul corect (pe cauciuc imprimat). 
Păpuşa mi-a făcut-o cadou unul din naşii mei şi probabil a căutat o păpuşă care să aibă numele meu. Şi dacă vreţi să ştiţi nici nu ştiam că mă mai chema şi Nicoleta, acasă eram strigată întotdeauna pe celălat nume sau un diminutiv dat de verişorul meu mai mic, dragul de el mi-a dat un nume în copilărie, mai târziu mi-a fost naş de cununie. Aşa că numele Nicoleta m-a lăsat rece şi indiferentă spun acum, însă cine ştie ce resorturi s-au răsucit în mintea de copil de am avut atâta aversiune pentru  nume Nicoleta. Mereu am crezut că nu mi se potriveşte greu m-am obişnuit cu el şi târziu.
Revenind la păpuşă nu am avut  atât curaj încât să o tund dar  de şedinţe de pieptănat avea parte zilnic.Era originală în privinţa părului avea şi păr scurt cu breton dar  şi două codiţe, deci toate gusturile în materie de coafură erau satisfăcute. Singura stricăciune a fost mecanismul din spate care spunea: ma-ma. N-am rezistat să nu-l scot, era ca un mic burduf de cauciuc cu două garnituri metalice. M-am gândit că dacă suflu în el o să spună: ma-ma. Da, de unde! s-a defectat iremediabil şi aşa a rămas Nicoleta mea cu o gaură în spate. Nu pot spune că păpuşile au fost pasiunea vieţii mele de copil, mai interesantă mi-a părut bicicleta sau mingea.
Rochiţa era de culoare maro cu garnitură bej şi nici nu cred că am văzut la acea vreme rozul ţipător de-ţi strepezeşte dinţii şi în care sunt îmbrăcate majoritate păpuşilor de astăzi. Păpuşile Arădeanca erau o minunăţie pentru copii de atunci. Căutând mai multe detalii despre păpuşile Arădeanca, sincer nici nu credeam că mai există fabrica, am găsit un blog cu o colecţie împresionantă de păpuşi. Intraţi şi amuzaţi-vă de cât de ingenioşi au fost şi alţi copii.

Sfat

Unele întrebări se pun fără a se găsi un răspuns vreodată.
Unele dorinţe rămân doar dorinţe fără a se îndeplini vreodată.

Am uitat să mai visez şi să mai sper pentru că am uitat să privesc înainte şi să caut în sufletul meu. Am privit peste umăr cu mânie şi invidie la cel de lângă mine.

Ce pot să fac? Să iau nişte hapuri pentru memorie să-mi pun ochelari de cal şi dopuri în urechi:))

duminică, 13 februarie 2011

Irecuperabil

Sunt iremediabil pierdută. Mă declar fan Jumong. De două zile am monopolizat calculatorul şi am urmărit episoadele serialului. Asta e! Sunt şi eu om şi am slăbiciunile mele.:)

marți, 8 februarie 2011

Cer şi ramuri

 In ,,cerul meu,, ajung mereu ramurile copacilor.

Adevăruri

Poate că  unii consideră  viaţa   prea scurtă pentru a te mai încărca şi cu necazurile altora. Nu pot să fiu nici pro nici contra acestei idei. Fiecare îşi are propriul punct de vedere la care ţine şi nu-i plăcut să te simţi atacat doar pentru că ai o anumită idee care vine în contradicţie cu ideea celui de lângă tine. 
A da ceva nu echivalează cu a da bani. Nimeni nu este atât de bogat încât să poată salva planeta de unul singur. Poţi da un zâmbet, un gând sau o vorbă bună. Caută aceste lucruri în inima ta, cu siguranţă te vei bucura de ce găseşti acolo şi de ce poţi oferi.

duminică, 6 februarie 2011

2 ani

2ani de blog şi 420postări. Nu e mult nu e puţin. Îmi doresc să-l păstrez în continuare liniştit şi nebăgat în seamă de traficul  virtual intens. 
 E un blog modest şi  fără pretenţii.  Scriu simplu despre ceea ce simt sau în funcţie de starea de spirit.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi trecut pe aici şi aţi lăsat comentarii!

Elena şi Nicolae. Nu-i aşa că sunt simpatici?



Ei sunt gemenii Nicolae şi Elena de care v-am mai povestit. zilele acestea se află din nou la bucureşti pentru o nouă şedinţă  kinetoterapie. Iuliana  i-a vizitat la Centrul de Recuperare ,, Dr. Nicolae Robănescu,, şi ne spune mai multe despre ei.
Copiii sunt in clasa intai, dar, din cauza ca nu se pot deplasa, ei nu pot urma cursurile la scoala, ci vine la ei acasa o invatatoare o data la trei zile. Niculina isi doreste foarte mult ca Elena si Nicolae sa invete carte, astfel incat, atunci cand se vor insanatosi, sa se poata descurca din toate punctele de vedere.
Din pacate, banii necesari operatiei (4000 EURO) nu s-au strans inca. Ar mai fi nevoie de aproximativ 1500 EURO.
Daca doriti sa dati o mana de ajutor si sa impliniti visul acestor gemeni, aveti la dispozitie urmatoarele conturi:
Banca Transilvania
RO 77 BTRL 01 001201S04088xx(LEI)
RO 52 BTRL 01 004201S04088xx(EURO)
Titular: Niculina Mandricel (mama copiilor)
Date de contact:
Sat Buda-Craciunesti, Nr. 59, comuna Cislau, judetul Buzau
Nr. de telefon:
0764 555 095; 0753 765 211; 0238 585 696

vineri, 4 februarie 2011

 Magic  violin  -PORUMBESCU, BEETHOVEN,MOZART,BRAHMS,MENDELSSOHN,SARASATE - Interpretari de exceptie:ALEX.TOMESCU,IT.PERLMAN,D.OISTRACH,R.DESSAINTS,IS.STERN
   
  Asculta  mai multe  audio   clasica

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...