joi, 17 februarie 2011

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Ana mi-a predat o leapşa drăguţă: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Acum sincer am momente când aş vrea să fiu casnică. Nu râdeţi, asta e! mă mir şi eu de unde mi-a venit dorinţa asta. să stau acasă, să cresc copii, să pregătesc mâncare, să fac ordine curăţenie, să educ copii, să croşetez, împletesc, etc. Poate nu pentru tot restul vieţii măcar câţiva ani să stau acasă să fac ce consider eu că mi-ar face plăcere apoi m-aş reîntoarce din nou la muncă.
Nu sunt deloc ambiţioasă şi deci cariera n-are nici o importanţă pentru mine. Asta-s! Simplu şi modest.
Şi cred că mi-ar mai place să fiu dresor de câini.( Soţul meu e lângă mine când scriu şi se amuză de ideile mele). Cesar e carismatic dar nu inteţionez să-l copiez:)

Când eram mică am cochetat cu ideea de fi profesoară. Nu mi-a ieşit şi cred că n-aş fi reuşit să mă impun în faţa elevilor. Sunt îngrozitor de timidă.
Vânzătoare, nu. M-am plictisit repede de dat rest şi marfă.
Doctoriţă,  horticultor, zootehnist, mi-au mai fluturat prin gând dar repede au zburat.
Contabil la insistenţele mamei, dar m-am dus la admitere în dorul lelii. Bine-au făcut ăia că nu m-au admis că nici acum nu-mi socotesc restul de primit de mă trezesc de multe ori acasă că m-a înşelat vânzătoarea. Am eu  o drăguţică la un magazin care ,, m-a ciupit de rest  la casă,,.
Am ales să fac altceva la sfatul unei persoane dragi mie şi nu regret alegerea făcută. Zilele trecute mă amuzam cu  două colege  de câţi ani au trecut de la terminarea şcolii. Întâmplarea face că locuind într-un oraş mic sunt multe coincidenţe. Sunt colegă de servici cu o colegă de liceu şi în acelaşi timp o colegă de servici este căsătorită cu un coleg de-al nostru de liceu. Ele două au absolvit şcoala de specialitate cu un an înaintea mea. Avem 17-18 ani de când lucrăm în sistem.:) din care 12 în acelaşi colectiv. Dacă poate fi ceva mai static şi mai banal decât atât, iar eu cu aia mică lucrăm de 15ani împreună că de aia ne şi pune şefa pe aceaşi tură. Noi ne certăm tot noi ne împăcăm.Atât că nu pot s-o dezbar de cititul can-canurilor da şi eu ştiu c-o stresez că nu-şi foloseşte neuronii cum trebuie.Sunt rea!:)
 
(aici deviez puţin de la subiect)
Alegerea profesiei este o treabă dificilă şi mai ales în vremurile de azi când sunt situaţii de te mulţumeşti, nu cu orice, dar  pe moment să ai o sursă de venit, şi apoi mai vezi de-ţi permiţi să fii pretenţios.
Mi-am dat seama din propria experienţă că la  la 18 ani când te apuci de o facultate, puţine persoane sunt suficient de mature pentru a alege profesia corectă(scuze dacă supăr). Mai târziu se conturează clar în minte ce ai vrea să faci bine şi frumos sau poate la mine a fost eroarea:).De cele mai multe ori absolvirea unei facultăţi nu-ţi oferă garanţia jobului la care ai visat. Sunt situaţii în care te descoperi pe tine cu puncte bune şi slabe şi-ţi trasezi singur  apoi drumul. cred că a te descoperi e foarte important.
Cred că ai dreptul să faci şi altceva la un moment dat în viaţă, dacă poţi, atunci când simţi că nu mai dai randament şi simţi tot mai acut nevoia de schimbare. Asta se poate  încadra la categoria dorinţe :)
Mă întreb uneori: o meserie de stat toată ziua cu capu-n nori aşa ca pentru mine  există sau aş putea s-o inventez eu?

Şi leapşa merge mai departe la: Adriana, Claudia, Iuliana, Diana, Donca,  mulţumesc!

14 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Meseria de stat cu capu'-n nori am inventat-o eu! :D
Şi casnică, da, îmi place! :D Însă fără tricotat, prefer bloggerit...

darry.anna spunea...

Cred ca ai sa ma primesti si pe mine in breaslă, Diana.:)

DoarEu spunea...

Multumesc! Pot raspunde aici: am devenit ce mi-am dorit. profesoara. sunt facuta pentru asta clar. am incercat si altceva: cercetator, relatii clienti la o editura. insa, am revenit cu drag in sistem. :)

darry.anna spunea...

Si eu multumesc, Claudia!
:)

adriana spunea...

Mama mia...au trecut atatia ani de cand ma gandeam ce mi-as dori eu sa fiu atunci cand o sa fiu mare!

Nici nu mai cred ca are vreo importanta ce mi-am dorit, pentru ca acum am invatat ca principal in viata este ca tot ceea ce faci sa faci cu bucurie chiar daca ti-ai dorit sau nu sa faci respectiva activitate.

Si mai cred ca atunci cand simti ca nu mai dai randament in ceea ce faci, sa cauti o schimbare; de cele mai multe ori este nevoie chiar si de o simpla schimbare de atitudine.

Mi-a placut postul tau si iti doresc sa ti se implineasca visele.

darry.anna spunea...

Multumesc, Adriana!

Loredana spunea...

si eu sunt timida si blanda si totusi m-am facut profesoara. dar ii stapanesc prin calm, iubire si, in situatii extreme, prin ironie. la mine functioneaza. in 7 ani de invatamant, m-am crizat o singura data.
cat depsre partea in care iti doresti sa fii casnica o vreme, cred ca e firesc. e in firescul nostru de mame normale sa ne dorim sa ne vedem si sa ne sustinem pruncii cand cresc.

darry.anna spunea...

Multumesc pentru comentariu Loredana si bine ai venit!:)

Iuliana spunea...

Multumesc pentru leapsa transmisa! Am incercat si eu sa raspund acestei intrebari pe care fiecare si-o pune la un moment dat.

http://iulianacristescu.astasunt.eu/ce-vrei-sa-te-faci-cand-o-sa-fii-mare/

Pupici si imbratisari. Week-end placut!

darry.anna spunea...

Cu placere, Iuliana!
Week-end placut!

Donca spunea...

daca ar fi sa facem o statistica, doar cativa oameni ajung sa faca ceea ce sperau candva sa faca! cred ca sunt foarte norocosi... sau au avut vise f.f. bine conturate!

darry.anna spunea...

Ai perfecta dreptate, Donca!
Nu pot sa spun cu exactitate daca sunt mai norocosi sau mai buni cred ca pentru fiecare din noi este un drum de urmat si pe care incercam sa-l gasim.

INCERTITUDINI spunea...

Casnică?
Sigur te-ai fi plictisit!
Așa cred..

darry.anna spunea...

Daca nu un an macar 6 luni sa fiu casnica:), cred ca m-as fi plictisit pana la urma. :)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...