miercuri, 16 februarie 2011

Păpuşa Nicoleta şi numele

Diana mi-a stârnit apetitul de a povesti despre păpuşa mea. Nu mă puteam opri din comentat postarea ei şi am zis că nu-i frumos să ocup tot locul cu ideile mele le aştern mai bine aici.
 Păpuşa Nicoleta
Nu mă credeţi dar chiar aşa se numeşte păpuşa mea frumoasă primită cadou când aveam vreo 7ani spre 8ani, cred. Eram măricică când am primit-o de am reuşit s-o păstrez şi să rămână decapitată sau fără membre, uitată prin pod sau magazie. Mereu am trăit cu impresia că se numea Daciana, frumos nume, nu? Ei, aş! Azi după ce am citit postarea Dianei am ciufulit păpuşa să caut numele. Stupoare se cheamă: Nicoleta. Da, cum citiţi şi vedeţi bine: Nicoleta. Cred că nici atunci nu-mi plăcea numele de l-am înlocuit şi în incoştientul meu cu Daciana. Ştiu că la un moment dat mi-am lăudat păpuşa în faţa vecinei cu vreo doi ani mai mică sau ea a început prima, nu contează, a mea era şatenă a ei avea păr blond şi cred, nu mai sunt sigură se numea Daciana, bineînţeles tot eu i-am vândut pontul unde să găsească numele. Pe cap avea ştanţat, imprimat nu ştiu dacă e termenul corect (pe cauciuc imprimat). 
Păpuşa mi-a făcut-o cadou unul din naşii mei şi probabil a căutat o păpuşă care să aibă numele meu. Şi dacă vreţi să ştiţi nici nu ştiam că mă mai chema şi Nicoleta, acasă eram strigată întotdeauna pe celălat nume sau un diminutiv dat de verişorul meu mai mic, dragul de el mi-a dat un nume în copilărie, mai târziu mi-a fost naş de cununie. Aşa că numele Nicoleta m-a lăsat rece şi indiferentă spun acum, însă cine ştie ce resorturi s-au răsucit în mintea de copil de am avut atâta aversiune pentru  nume Nicoleta. Mereu am crezut că nu mi se potriveşte greu m-am obişnuit cu el şi târziu.
Revenind la păpuşă nu am avut  atât curaj încât să o tund dar  de şedinţe de pieptănat avea parte zilnic.Era originală în privinţa părului avea şi păr scurt cu breton dar  şi două codiţe, deci toate gusturile în materie de coafură erau satisfăcute. Singura stricăciune a fost mecanismul din spate care spunea: ma-ma. N-am rezistat să nu-l scot, era ca un mic burduf de cauciuc cu două garnituri metalice. M-am gândit că dacă suflu în el o să spună: ma-ma. Da, de unde! s-a defectat iremediabil şi aşa a rămas Nicoleta mea cu o gaură în spate. Nu pot spune că păpuşile au fost pasiunea vieţii mele de copil, mai interesantă mi-a părut bicicleta sau mingea.
Rochiţa era de culoare maro cu garnitură bej şi nici nu cred că am văzut la acea vreme rozul ţipător de-ţi strepezeşte dinţii şi în care sunt îmbrăcate majoritate păpuşilor de astăzi. Păpuşile Arădeanca erau o minunăţie pentru copii de atunci. Căutând mai multe detalii despre păpuşile Arădeanca, sincer nici nu credeam că mai există fabrica, am găsit un blog cu o colecţie împresionantă de păpuşi. Intraţi şi amuzaţi-vă de cât de ingenioşi au fost şi alţi copii.

10 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Daria, m-ai dat gata! :D
Frumoasă poveste ne-ai spus despre Nicoleta, păpuşa copilăriei tale!
Nu ştiu cum se face că unele fetiţe, printre care văd că eşti şi tu, nu doar eu, n-am fost înnebunite după păpuşi.
Fetiţele din ziua de azi nu se mai joacă aşa ca noi, cu Arădence, ci cu Barbie... :)

darry.anna spunea...

Nu-mi explic nici eu, Diana.
Prea multe jucarii n-am avut dar nici nu le-am simtit lipsa. Totusi prima jucarie de care imi amintesc era o tricicleta cu scaun albastru pe care era bataie cand ieseam in strada:)

Papusa a venit mai tarziu cand cred ca depasisem putin varsta de papusi.

DoarEu spunea...

Superb!

Am avut si eu o papusa tare draga. Avea doua codite si salopeta de blugi, si niste pantofiori finuti rosii, care se inchideau intr-o parte cu un bumb alb, gen perla.
aveam impresia ca seamana cu mine. Am pastrat-o mult timp.

:)

Frumoase amintiri ati scos la iveala... ma bucur cand vad ca si voi sunteti copii. Ma simtea ca ma fac de ras. :)

Iuliana spunea...

Ce frumoase povesti!!! Aminiri din copilarie...

Si eu am tuns o papusa si ma minunam de ce nu ii mai creste odata parul! :)

darry.anna spunea...

Ei, Claudia!
Nu-i nici o rusine sa fii copil. Daca reusim sa pastram in suflet un copil mereu si sa-l aducem din cand la suprafat cred ca e un lucru benefic.

darry.anna spunea...

:)Amintiri, amintiri, Iuliana.

adriana spunea...

Eu am avut o singura papusa; roscata si fabricata parca in Germania. Era frumusica foc si din cate imi amintesc i-am imbunatatit culoarea fetei cu carioca.

Am intrat si pe site-ul cu papusi; foarte frumoase; am vazut-o si pe Nicoleta ta.

adriana spunea...

Hai la arborele de cafea!

Dili spunea...

vai cat de tare e blogul acela cu papusi :-) Si eu aveam o papusa Nicoleta cand eram mica, si le strigam pe toate "Nicoletelor, veniti la mine!" - insa numele nu-mi placea fiindca-mi inspira ceva batranicios, nu stiu de ce :-))
Multumim !!

darry.anna spunea...

Mie imi spui, Maria!:)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...