marți, 15 martie 2011

Speranţa

Sunt o mică sămânţă cu ciuful de freză sfredelind întunericul. Înaintez şi iarăşi mă opresc. Mi-e aşa de frică, oare ce-o fi deasupra, acolo nu mă aşteaptă nimeni.
_Te aşteaptă soarele şi ploaia.
_Şi cum am să ştiu cine îmi sunt prieteni şi ce trebuie să fac?
_Ai să simţi că trebuie să te înalţi spre cer ca să te încălzeşti, Roua te stropi în fiecare dimineaţă,  ploaia îţi va ostoi setea, iar vântul îţi va încerca puterea şi forţa.
Îmi place ce îmi spui pământule negru şi aspru am să merg spre soare, spuse sămânţa urmându-şi drumul spre lumină cu speranţa unei noi întâlniri.

8 comentarii:

DoarEu spunea...

superb! bravo! felicitari din tot sufletul! imbratisari cu mare drag si amdiratie!

pupici magici!

darry.anna spunea...

Multumesc, Claudia!:)

Imbratisari prietenesti!

Diana Alzner spunea...

Când văd o sămânţă mică şi neînsemnată din care creşte apoi o plantă frumoasă, (toate plantele sunt frumoase), îmi spun: iată o minune pe care pot s-o ating!

darry.anna spunea...

Ai dreptate, Diana! toate plantele unt frumoase iar semintele sunt atat de fragile si delicate.In lumea plantelor fragilul si delicatul se transforma in plante frumoase, doar la oameni delicatetea si fragilitatea se pierd in timp:)

Iuliana spunea...

Wow! Ce talent de povestitor ai si tu, Darry! Zic si tu, ca deja pe Claudia am catalogat-o demult drept buna povestitoare!

Te sarut!

darry.anna spunea...

:)Iuliana, multumesc! Scriu din cand in cand cateva vorbe ca sa-mi descarc sufletul.

Sara spunea...

Ce frumoase gânduri! Mi-a plăcut foarte mult asemănarea între sămânță și ...mine.
Vă îmbrățișez cu drag!

darry.anna spunea...

Te imbratisez si eu draga Sara!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...