joi, 22 septembrie 2011

Uneori

Uneori şi din ce în ce mai des îmi pun ochelarii de gânduri roz. Atâta amărăciune şi tristeţe în jurul meu şi în viaţa de zi cu zi. Luptă inutilă şi uri fără sens. Mă simt la rându-mi ca o verigă ruptă într-un lanţ ruginit zornăind aiurea în vânt. Fiecare verigă işi poartă rugina în vântul şi lanţul ei.

2 comentarii:

April spunea...

Ma bucur ca nu sunt singura purtatoare de astefl de ochelari...e pentru protectia noastra, pentru a nu ne "atinge" mizeria din jur. Cat de bine reusim sa ii valorifica, depinde de fiecare dintre noi, dar si de situatiile prin care trecem. Te pup!

adriana spunea...

se simte tristetea pna la mine

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...