Copil fiind, mă întrebam de ce s-o fi numind luna februarie, Făurar. Bunică-miu spunea Fevruar.
Frig şi ger, dimineaţa mă minunam de florile de gheaţă apărute-n geamuri. Nu aveam voie să ies afară de unde trăsesem concluzia că doar moşii merg prin zăpadă şi nămeţi. Uite aşa mi-l imaginasem pe Făurar ca pe un moş ce umblă noaptea şi ne pictează fereştile :))
4 comentarii:
Frumoase flori de gheata la fereastra ta....copilarie unde esti??
:)Undeva in sufletul nostru!
Multumesc, April!
Frumos...si ger...si somn ..si vacanta vreeeau! :)
:)Acu' e vreme de stat la gura sobei si de citit povesti!
Trimiteţi un comentariu