sâmbătă, 24 martie 2012

Scurt protest neoficial

Sincer nu mă dau în vânt după ora asta oficială de vară. Numai bine ce îmi reglez bioritmul la ieşirea din iarnă şi mă trezesc de bună voie fără să apelez la ajutorul unui deşteptător polifonic că PAC! toată bucuria mea de a ieşi din casă la ora şase pe lumină e dată peste cap. Încă o lună de trezit cu fundu-n sus şi oboseală peste zi, ca să ce? să vin mai repede acasă.
Şi ne mai plângem că n-avem timp că totul se grăbeşte că timpul trece prea repede. Noi îl grăbim că nu avem răbdare să trăim şi să ne simţim bioritmul să ne armonizăm cu natura şi timpul ei. Ce timp pierdut e ăla să stai să vezi cum creşte iarba sau cum trec norii... nu sta aleargă omule, aleargă, să prinzi....nimicul.

2 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Ai dreptate, daca nu stim sa ne bucuram, sa intram in ritmul naturii, toata viata e o "vanare de vant"...

darry.anna spunea...

Multumesc, Diana!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...