miercuri, 4 aprilie 2012

Veveriţele

...nu ştiti cine sunt veveriţele. Sunt două vecinele de 6-7 ani. Blonduţe cu ochi albaştri, prietenoase şi vorbăreţe nevoie mare. Acum că s-a încalzit vremea şi se apropie vacanţa le zăresc în permanenţă rozul hăinuţelor mişcându-se pe stradă.  Sunt la vârsta la care culoarea preferată este încă rozul. Cu rolele sau cu bicicletele, mereu în mişcare, vorbesc cu glasuri subţirele asemeni veveriţelor Chip şi Dale. Nu pot reda tonalitatea dar credeţi-mă pe cuvânt, azi le auzeam de departe şi aş fi  râs în gura mare dacă n-ar fi trebuit să strâng din dinţi ca urmare a unei mici intervenţii stomatologice. Asta la întoarcerea acasă, pentru că două ore mai devreme, una din veveriţe stătea pe marginea bordurii şi cealaltă venind în viteză şi cu o acadea în mână îi strigă oarecum mirată, arătându-i guriţa:
_ Mi-a căzut un dinte! Uite, mi-a căzut un dinte!
_Măi să fie, zic eu.Ţi-a căzut un dinte.
Asta-i viaţa! unora le cad de bunăvoie alţii se debarasează de ei de nevoie.

2 comentarii:

adriana spunea...

m-ai umplut de bucurie cu acest text...frumoasa este copilaria si mi-am amintit ca si eu eram o mica veverita langa alta prietena veverita si ea

darry.anna spunea...

Asa am zis si eu: ce frumoasa e copilaria!
Mereu grabiti, alergand in cautare decate ceva, nu mai bagam in seama si veveritele... carora le cad dintisorii:)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...