miercuri, 30 mai 2012

O vorbă spusă-n vânt

Se găseşte un Statu-vorbă-dusă-n-vânt, un el sau o ea, care nu are altă ocupaţie sau plăcere decât să ia o vorbă de-a ta şi s-o ducă cât mai departe. De parcă eu nu pot să-mi duc vorba unde vreau eu sau el(a) nu are vorbele sale.
Şi uite aşa te trezeşti cu nişte observaţii că cică ai spus tu ceva.
_Bun şi eu acu ce să fac că vorba-i spusă şi mai ales dusă.
Spun şi eu destule lucruri trăsnite şi îmi mai fug nervii de acasă uneori că nu-s de fier. Dar, cine-l pune pe ăla de aude să creadă chiar tot... chiar aşa... de unde să ştiu eu că ... întocmai aşa i-a povestit cutărică lui cutărică şi mai pe urmă mi-a spus mie...adică mi-a adus vorba-napoi :) A? O fi sigur aşa?

luni, 21 mai 2012

Lecţii

Cea mai mare greşeală pe care poţi s-o faci este să ai aşteptări de la ceilalţi. Să aştepţi să fii lăudat şi apreciat pentru că eşti drăguţ şi amabil sau să fii crezut atunci când nu eşti perfect  şi să ţi se ierte greşelile. 
De ce? nimeni dar absolut nimeni nu are nici o obligaţie faţă de tine nici să fie drăguţ  nici să-ţi întoarcă serviciul.
Nu e vorba de a ţine o socoteală între dau atât ca să primesc mai mult chiar. Cine te crezi tu, un simplu om? Dai cât  vrei şi cât eşti în stare  să oferi şi primeşti fix ce meriţi. Aşa că nu-ţi mai bate capul să nu care cumva să greşeşti şi să dai mai mult. Oferă ceea ce poţi: dragoste, înţelegere, compasiune, o vorbă bună. Oferă căci ţie îţi oferi. Nu mie, nu altuia, ţie. Când am să învăţ mai bine lecţia asta de oferire o să-mi fie mai bine. :) Până atunci învăţ.

duminică, 20 mai 2012

Variaţiuni pe verde





Hello!


Lady And The Tramp Doamna Si Vagabontul (Soundtrack) -    The Siamese Cat Song & What's Going On Down There(cantecul siamezelor ce se intampla acolo jos)
     

sâmbătă, 19 mai 2012

Naşul

Uneori naşul nu e ceea ce pare. Om trecut de prima tinereţe rămas văduv şi mai ales fără copii s-a gândit să-şi aducă nişte suflete pe lângă el. dar nu aşa pe oricine, că nu are încredere şi e cam susupicios. Şi-a amintit de finii săi Tinuţa şi Mihu. Zis şi făcut.
Le-a făcut o vizită, două-trei aşa mai de curtoazie mai de nevoie ca să reînchege vechile relaţii.
_Finilor nu mă lăsaţi, sunt tare bolnav mă gândesc c-o să mor singur în casă şi n-o să ştie nimeni. Nu mă lăsaţi singur, plângea Naşul ştergându-şi lacrimile cu batista mare şi mirosind a naftalină.
....
Tinuţa nu s-ar fi dus de la casuţa ei. Muncise cu Mihu, alergase în dreapta şi-n stânga să strângă să chivernisească pentru fată să aibă pe ce pune mâna când s-o mărita.
Mai de la o vreme se şi îmbolnăvise, moştenire de la ăl bătrân boala de inimă şi alte neajunsuri de ajunse la operaţie. Mare minune că mai trăia la cât o ciopârţiseră să-i scoată tumora şi răul mare.
Mihu, el era mai dornic să adune să aibe.
_ Hai măi femeie că n-om muri dacă facem treaba asta. stăm şi avem grijă de Naşu îi facem cele ce se cuvin când moare şi ne rămâne casa.
_ Mihule nu mă duc din casa mea, să-şi găsească pe altcineva, nu mă duc.
_ Ei, om mai vorbi femeie.
Au mai vorbit s-au mai sfătuit au mai întrebat şi de a bătrână a lu Tinuţa. 
Fată-hăi nu sii proastă. ai casă pi dijeaba, du-ti si mai stai, du-ti răpidi c-o găsî pi alţîî.
Cu inima îndoită Tinuţa s-a învoit să se mute împreună cu Mihu la Naşu acasă.
O săptămână două trei...lucurile decurseră cum nu se putea mai bine că se gândea biata femeie ce noroc o lovise după ce o viaţă alergase să muncească.
 Naşu era atent. Făcea cumpărături, îi aducea flori sau bomboane aşa cum nu-i adusese Mihu nici în tinereţe.
Apoi parcă prea multă mâncare făcea Tinuţa.
_ Da, ce mănâncă aşa mult Mihu, o să îmbolnăvească ficatul.
sau
_ Să mănânce numai un fel de mâncare, nu-i nevoie să găteşti aşa mult, te oboseşti Tinuţo, spunea naşu grijuliu.

Naşu locuia într-o casă veche, înaltă cu fason boieresc cum îi plăcea lui să se laude. Cerdac de lemn şi mansardă. Camere întunecoase burduşite cu vechituri mâncate de molii şi atinse de mucegai , observase Tinuţa.
Poarta era întotdeauna închisă, naşului nu-i plăceau curioşii  _ Să nu-ţi ştie nimeni casa, obişnuia să adauge mereu.
Şi parcă dintr-o dat lucurile au început să se schimbe, ba era prea multă mâncare, ba se consuma curent pentru frigider, ba se spăla prea mult, dar Mihu unde pleacă, da când vine.
Şi mai căpătase un obicei Naşu....să-i facă Tinuţa masaj la umăr, seara. Tinuţa, nu Mihu că el avea mâinile mari şi apăsa prea tare.
Şi după masaj Tinuţa îl ajuta să desfacă patul pentru noapte.
Tii,...ciudăţenie.
ba într-o seară a dat buzna peste ei în baie, spunând
_ Tinuţă să vin eu să te spăl pe spate, că Mihu are nişte mâini aşa de mari ş-o să te rănească.
Mihu a făcut ochii cât cepele ş-a înghiţi în sec, neştiind ce să spună.
_Omule, aista nu-i lucru curat! hai la casa noastră că intrăm în pacat omule, spune Tinuţa ,şi pe jumate uzi îşi făcură bagajele şi duşi au fost.
Nu le-a mai trebuit nici avere nici nimica când s-au vazut scăpaţi de naşu. degeaba i-a ameninţat cu judecata a trimis preotul la ei. Tinuţa şi Mihu au rămas fermi pe poziţie.
_ Naşu n-are decât să se însoare dac-o mai găsi pe cineva la vârsta lui,  să meargă la un azil, noi nu ne mai luăm nici un angajament.

luni, 14 mai 2012

vineri, 11 mai 2012

După amiaza unui vis

Un vis plin de culoare şi lumină. În care să visezi că dormi în iarbă şi soarele te mângâie. Să te trezeşti vesel şi plin de energie gata să înfrunţi. Înlocuieşte înfruntarea, de ce e nevoie să te înfrunţi cu ceva sau cineva, de ce e nevoie să lupţi? N-ai putea să cooperezi, să echilibrezi, să conlucrezi, să colaborezi... acţiuni non-combative, fără luptă şi încrâncenare..... ce mai visez şi eu :)

Mă doare-n cot de tine

... cu alte cuvinte nici măcar acolo pentru am nevoie de coate să dau din ele ca să trec mai departe de tine, ca să nu spun peste tine :)

miercuri, 9 mai 2012

Despre clasa a V a

... dacă v-am povestit despre activităţile de într-ajutorare pioniereşti trebuie să vă spun cu un zâmbet larg că ele au luat forma mersului acasă la colegi, fetele cu fetele şi băieţii cu băieţii, cu caiete, cărţi  pentru făcut teme împreună. Era plăcut să stăm la aceeaşi masă să scriem...doar că ne grăbeam să terminăm repede ca să avem timp pentru citi poveşti, povestit diverse şi de ce nu, tăiat hârtii în felurite forme. Nu ştiu cât au continuat aceste ,,ajutorări,, ...probabil au sesizat părinţii la un moment dat dezordinea rămasă în urmă şi astfel activităţile noastre s-au rărit.

Şi... am trecut în clasa a V a
_ Hm, o să fie greu, atunci s-o vedem pe fată! au decretat maliţioşi, nişte vecini de-ai mei cărora maică-mea le spunea că n-am probleme cu şcoala.
Eu chiar n-am avut nici o problemă în afară de muzică.:) profesor la fiecare obiect. Profesori mai tineri mai în vârstă dar simpatici... nu ştiu cum se face că mi-ai plăcut toţi profesorii şi chiar am mers cu drag la şcoală.
Auzisem poveşti:
_ Cine? ,,Drăguţa,, la română?? ai grijă e foarte severă.
Doamna profesoară de limba română cunoscută de toţi elevii ca ,,Drăguţa,, era  DOAMNĂ.  ne-a fost profesoară doar în clasa a V a ieşind  mai apoi la pensie. Chiar mi-a părut rău. Cea mai frumoasă activitate în care ne-a implicat a fost ,,Biblioteca clasei,,. Am fost câţiva copii care aduceam o carte sau mai multe şi făceam schimb între noi. Cărţile le păstram într-un dulap-vitrină cu două rafturi, uriaş îmi părea atunci . Cheia era trecută pe rând la fiecare. Nu ştiu cum rezista dulapul vitrină la câte ture se făceau în pauze în jurul lui.
Tot noi am amenajat şi rafturile cu pânză roşie. Ţineam minte care ce carte a luat şi cui a dat :) doar ce alte griji aveam.

De ce era cunoscută că ;;Drăguţa,,? acesta era apelativul cu care se adresa fiecaruia.
_ Draguţo ia spune tu, drăguţo de ce crezi că am procedat aşa ? imi amintesc cum m-a întrebat când amenajam dulapul pentru cărţi.

Era o doamnă foarte elegantă. Se îmbrăca în aceeaşi culoare din cap până în picioare. Purta un turban mov-lila cu un pardesiu ceva mai închis în aceeaşi nuanţă, îşi punea cercei-clipsuri  cu pietricele mov, pantofi de lac şi poşetă asortate. Avea şi o tinută completă verde închis şi parcă una albastru închis. 
Multă vreme când mă gândeam la ideea de eleganţă imaginea ei îmi apărea în minte aşa rămasem de impresionată de felul ei de a se îmbrăca.
Aş vrea să-mi reamintesc mai multe detalii referitoare la orele ei dar nu pot. Mintea mea de atunci era centrată pe alte aspecte unele superficiale.
Mi-a plăcut pentru că era frumoasă şi elegantă, nu vorbea urât cu noi, chiar când se supăra şi o enervam tot
,,drăguţă,, îţi spunea. Nu afişa niciodată plictiseală sau oboseală.
 Probabil că dacă ne-ar mai fi predat am fi avut timp să descoperim mai multe.


luni, 7 mai 2012

***




Tudor Gheorghe - Au inebunit salcamii
     

LISTA

 

Să am grijă de mine.


Să  visez.

Să mă bucur.

Să-mi amintesc de lucrurile mărunte şi energizante din jurul meu care aşteaptă să le privesc, să le ating, să le fac.

duminică, 6 mai 2012

Dependenţa

... asemeni unui fumător care devine nervos când i se termină ţigările încep şi eu să devin agitată când mi se termină provizia de baterii pentru aparatul foto. Azi dimineaţă aveam doar acumulatorii în aparat. Şi mă gândii să mai fac nişte poze cu compacta. Avea două baterii de câteva săptamâni bune care într-o oră au fost gata. Curioasă să văd rezultatul dar cum să descarc pozele. Am luat la cotrobăit cutiile unde pun bateriile uzate pentru dus la punctele de colectare. Cu mâinile tremurânde am găsit in final două baterii neconsumate total.

sâmbătă, 5 mai 2012

Gogu şi Mituleasa

...întâmplări din copilăria mea sau altfel intitulate activităţi pioniereşti.
Într-o clasă de copii sunt invariabil tot felul de copii:  cuminţi, obraznici,  isteţi sau care au un ritm mai lent. Ei, în cazul claselor de pionieri nu se admitea să nu existe ajutorarea celor mai slabi la învăţătură de către cei mai buni. Mare aiureală, atunci credeam în  modul acela de într-ajutorare, însă acum mi se pare o tâmpenie:) judecaţi-mă! Fiecare copil are un ritm al său şi părintele  este cel care are un rol important în dezvoltarea copilului.
Mă trezii implicată într-o astfel acţiune de într-ajutorare în vacanţa de iarnă din clasa a treia.
Eram elevă  silitoare, nu extraordinară, însă ştiam unde locuiesc mai toţi copii din clasă. Şi atunci mă trimise şi pe mine doamna învăţătoare împreună cu comandanta de detaşament şi locţiitoarea de comandant să vorbim cu părinţii unor copii care nu aveau rezultate foarte bune. Intram în curtea colegului şi-i spuneam părintelui că trebuie să meargă elevul în vacanţă pentru meditaţii cu doamna învăţătoare. Ne-am ales şi nu nişte înjurături, pe unii colegi nu i-am găsit acasă. Cu drept mergeam  nişte copii să anunţăm părinţii că fiul sau fiica lor nu aveau rezultate bune la învăţătură.

 La colegul Gogu  am vorbit cu maică-sa. Pe ea nu părea s-o intereseze că băiatul are rezultate slabe, ci:
_Da, a lu Mituleasca nu tre să meargă?
Mituleasa fiind colega de peste drum, fata cumincioara de felul ei dar aşa de înceată... că repetase clasa întâi pentru a treia oară până a nimerit în clasa doamnei L. care şi-a făcut milă de ea şi mai cu corigenţe mai fără a împins-o mai departe. De fapt nu ţin minte ca doamna mea învăţătoare să fi lăsat vreun repetent. 

La Mituleasa am avut parte de un interogatoriu asemănător:
_ Aham! zise maică-sa o femeie negricioasă,  da ăsta a lui Gogu ce face? el nu merge la meditaţii?

Gogu era un băiat slăbuţ de felul lui era mijlociul din trei băieţi. Însă mi-e îmi era frică de el. Bătăuş şi iute din fire în pauze, la lecţii mutulică. Taică-său servea destul de des  multe păhărele de tărie.
Mituleasca, n-am înţeles niciodată cum era formată familia ei, lumea spunea că de fapt cea căreia îi spunea mamă, femeia negricioasă, nu era mama ei naturală.
....

joi, 3 mai 2012

marți, 1 mai 2012

Povestiri din grădina verde



Un vis, o idee, un cântec de primăvară. Am în ochi doar flori şi verde. Le păstrez sau le eliberez în amintire trecând mai departe în drumul meu.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...