miercuri, 9 mai 2012

Despre clasa a V a

... dacă v-am povestit despre activităţile de într-ajutorare pioniereşti trebuie să vă spun cu un zâmbet larg că ele au luat forma mersului acasă la colegi, fetele cu fetele şi băieţii cu băieţii, cu caiete, cărţi  pentru făcut teme împreună. Era plăcut să stăm la aceeaşi masă să scriem...doar că ne grăbeam să terminăm repede ca să avem timp pentru citi poveşti, povestit diverse şi de ce nu, tăiat hârtii în felurite forme. Nu ştiu cât au continuat aceste ,,ajutorări,, ...probabil au sesizat părinţii la un moment dat dezordinea rămasă în urmă şi astfel activităţile noastre s-au rărit.

Şi... am trecut în clasa a V a
_ Hm, o să fie greu, atunci s-o vedem pe fată! au decretat maliţioşi, nişte vecini de-ai mei cărora maică-mea le spunea că n-am probleme cu şcoala.
Eu chiar n-am avut nici o problemă în afară de muzică.:) profesor la fiecare obiect. Profesori mai tineri mai în vârstă dar simpatici... nu ştiu cum se face că mi-ai plăcut toţi profesorii şi chiar am mers cu drag la şcoală.
Auzisem poveşti:
_ Cine? ,,Drăguţa,, la română?? ai grijă e foarte severă.
Doamna profesoară de limba română cunoscută de toţi elevii ca ,,Drăguţa,, era  DOAMNĂ.  ne-a fost profesoară doar în clasa a V a ieşind  mai apoi la pensie. Chiar mi-a părut rău. Cea mai frumoasă activitate în care ne-a implicat a fost ,,Biblioteca clasei,,. Am fost câţiva copii care aduceam o carte sau mai multe şi făceam schimb între noi. Cărţile le păstram într-un dulap-vitrină cu două rafturi, uriaş îmi părea atunci . Cheia era trecută pe rând la fiecare. Nu ştiu cum rezista dulapul vitrină la câte ture se făceau în pauze în jurul lui.
Tot noi am amenajat şi rafturile cu pânză roşie. Ţineam minte care ce carte a luat şi cui a dat :) doar ce alte griji aveam.

De ce era cunoscută că ;;Drăguţa,,? acesta era apelativul cu care se adresa fiecaruia.
_ Draguţo ia spune tu, drăguţo de ce crezi că am procedat aşa ? imi amintesc cum m-a întrebat când amenajam dulapul pentru cărţi.

Era o doamnă foarte elegantă. Se îmbrăca în aceeaşi culoare din cap până în picioare. Purta un turban mov-lila cu un pardesiu ceva mai închis în aceeaşi nuanţă, îşi punea cercei-clipsuri  cu pietricele mov, pantofi de lac şi poşetă asortate. Avea şi o tinută completă verde închis şi parcă una albastru închis. 
Multă vreme când mă gândeam la ideea de eleganţă imaginea ei îmi apărea în minte aşa rămasem de impresionată de felul ei de a se îmbrăca.
Aş vrea să-mi reamintesc mai multe detalii referitoare la orele ei dar nu pot. Mintea mea de atunci era centrată pe alte aspecte unele superficiale.
Mi-a plăcut pentru că era frumoasă şi elegantă, nu vorbea urât cu noi, chiar când se supăra şi o enervam tot
,,drăguţă,, îţi spunea. Nu afişa niciodată plictiseală sau oboseală.
 Probabil că dacă ne-ar mai fi predat am fi avut timp să descoperim mai multe.


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...