sâmbătă, 5 mai 2012

Gogu şi Mituleasa

...întâmplări din copilăria mea sau altfel intitulate activităţi pioniereşti.
Într-o clasă de copii sunt invariabil tot felul de copii:  cuminţi, obraznici,  isteţi sau care au un ritm mai lent. Ei, în cazul claselor de pionieri nu se admitea să nu existe ajutorarea celor mai slabi la învăţătură de către cei mai buni. Mare aiureală, atunci credeam în  modul acela de într-ajutorare, însă acum mi se pare o tâmpenie:) judecaţi-mă! Fiecare copil are un ritm al său şi părintele  este cel care are un rol important în dezvoltarea copilului.
Mă trezii implicată într-o astfel acţiune de într-ajutorare în vacanţa de iarnă din clasa a treia.
Eram elevă  silitoare, nu extraordinară, însă ştiam unde locuiesc mai toţi copii din clasă. Şi atunci mă trimise şi pe mine doamna învăţătoare împreună cu comandanta de detaşament şi locţiitoarea de comandant să vorbim cu părinţii unor copii care nu aveau rezultate foarte bune. Intram în curtea colegului şi-i spuneam părintelui că trebuie să meargă elevul în vacanţă pentru meditaţii cu doamna învăţătoare. Ne-am ales şi nu nişte înjurături, pe unii colegi nu i-am găsit acasă. Cu drept mergeam  nişte copii să anunţăm părinţii că fiul sau fiica lor nu aveau rezultate bune la învăţătură.

 La colegul Gogu  am vorbit cu maică-sa. Pe ea nu părea s-o intereseze că băiatul are rezultate slabe, ci:
_Da, a lu Mituleasca nu tre să meargă?
Mituleasa fiind colega de peste drum, fata cumincioara de felul ei dar aşa de înceată... că repetase clasa întâi pentru a treia oară până a nimerit în clasa doamnei L. care şi-a făcut milă de ea şi mai cu corigenţe mai fără a împins-o mai departe. De fapt nu ţin minte ca doamna mea învăţătoare să fi lăsat vreun repetent. 

La Mituleasa am avut parte de un interogatoriu asemănător:
_ Aham! zise maică-sa o femeie negricioasă,  da ăsta a lui Gogu ce face? el nu merge la meditaţii?

Gogu era un băiat slăbuţ de felul lui era mijlociul din trei băieţi. Însă mi-e îmi era frică de el. Bătăuş şi iute din fire în pauze, la lecţii mutulică. Taică-său servea destul de des  multe păhărele de tărie.
Mituleasca, n-am înţeles niciodată cum era formată familia ei, lumea spunea că de fapt cea căreia îi spunea mamă, femeia negricioasă, nu era mama ei naturală.
....

2 comentarii:

Mariana spunea...

Eheheeee...aşteptăm continuarea!
Tocmai am facut curăţenie într-o anexa veche de cand lumea, şi mi-am găsit cămaşa de la uniforma de pionier, dimpreună cu tresele, şnurul şi insingnele...Ce vremuri...:) Mie uneori mi-e dor! Judecaţi-mă! :))

P.S. "...în cazul claselor de pionieri nu se admitea să nu existe ajutorarea celor mai slabi la învăţătură de către cei mai buni."...cu siguranţă se călăuzeau după povaţa biblică: "Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos." :)))

darry.anna spunea...

:) Si mie mi-e dor de copilarie cu vremurile ei.

Mi-a ramas o insigna ratacita pe undeva... uniforma si restul s-au pierdut... si nu m-am gandit niciodata c-o sa fiu asa nostalgica amintindu-mi tot felul de prostioare... gen povestioara de mai sus.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...