luni, 21 mai 2012

Lecţii

Cea mai mare greşeală pe care poţi s-o faci este să ai aşteptări de la ceilalţi. Să aştepţi să fii lăudat şi apreciat pentru că eşti drăguţ şi amabil sau să fii crezut atunci când nu eşti perfect  şi să ţi se ierte greşelile. 
De ce? nimeni dar absolut nimeni nu are nici o obligaţie faţă de tine nici să fie drăguţ  nici să-ţi întoarcă serviciul.
Nu e vorba de a ţine o socoteală între dau atât ca să primesc mai mult chiar. Cine te crezi tu, un simplu om? Dai cât  vrei şi cât eşti în stare  să oferi şi primeşti fix ce meriţi. Aşa că nu-ţi mai bate capul să nu care cumva să greşeşti şi să dai mai mult. Oferă ceea ce poţi: dragoste, înţelegere, compasiune, o vorbă bună. Oferă căci ţie îţi oferi. Nu mie, nu altuia, ţie. Când am să învăţ mai bine lecţia asta de oferire o să-mi fie mai bine. :) Până atunci învăţ.

6 comentarii:

DOAR NOI spunea...

E greu..dar nu imposibil... eu am invatat lectia, dar tot mai uit uneori pasaje din ea.

Imbratisari... minuni... zambete.. bucurie... speranta... voie buna... pace... liniste sufleteasca.. intr-un pachet cu funda. :)

darry.anna spunea...

:=) Mie nu prea imi place sa invat!
Multumesc pentru comentariu, Claudia, draga mea!
Zâmbete si imbratisari!

April spunea...

Da, o mare greseala, care o tot repet, desi imi tot spun ca nu trebuie sa am asteptari decat de la mine. Degeaba...culmea ca numai de la cei la care tin am asteptari....sper ca in timp sa-mi invat lectia! Nu dai pentru a astepta ceva in schimb, insa nu poti nega faptul ca astepti un alt comportament din partea celuilalt si aici poate aparea problema cea mare. Oh, s-ar putea spune multe despre acest subiect.

Te pup, Daria! Sa ai o zi plina de culoare!

darry.anna spunea...

:) Multumesc, April!
Te imbratisez cu drag,
...si mie mi-e cam greu cu asteptarile...si-mi spun mereu sa dau sa dau:)

Ganduri bune!

Iulia spunea...

Cred ca e in natura umana sa aiba asteptari de la ceilalti. Eu trebuie sa multe ori sa ma scutur si sa apelez la Iulia cea calma si rationala ca sa incetez sa astept ceva de altcineva decat de la mine.
Cel putin in cazul meu asteptarile sunt in special de la oamenii la care tin si nu sunt materiale sau de genul intoarcerii unor favoruri sau mai stiu eu ce. De asta m-am lecuit demult, spunandu-mi mereu ca nimeni nu ma obliga sa fac nimic, absolut orice ofer este pentru ca eu vreau.
Dar ma astept uneori ca cei la care tin sa actioneze mai bine, mai calm, mai prudent... uitand poate ca nici viata altei persoane nu o poti trai, tot ce poti sa faci este sa ii atentionezi, in rest... fiecare pe cont propriu. Si asta tot o asteptare mi se pare si mai am de lucru la a o "corecta".

darry.anna spunea...

Multumesc pentru comentariu, Iulia!
Intr-adevar natura umana este cea care ne provoaca sa avem asteptari...si daca ma gandesc tot in natura umana gasim si calmul, rabdarea, ratiunea. Numai ca, cel putin eu, uit de acestea din urma si aleg destul de des sa astept.
Daca e vorba despre apropiati cred ca e mai simplu sa ceri un ajutor , o parere, decat sa astepti, numai ca...uit sa cer sau mi-e mai usor sa astept, mergand pe ideea ca poate o sa-mi ghiceasca gandul cel de langa mine:)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...