sâmbătă, 19 mai 2012

Naşul

Uneori naşul nu e ceea ce pare. Om trecut de prima tinereţe rămas văduv şi mai ales fără copii s-a gândit să-şi aducă nişte suflete pe lângă el. dar nu aşa pe oricine, că nu are încredere şi e cam susupicios. Şi-a amintit de finii săi Tinuţa şi Mihu. Zis şi făcut.
Le-a făcut o vizită, două-trei aşa mai de curtoazie mai de nevoie ca să reînchege vechile relaţii.
_Finilor nu mă lăsaţi, sunt tare bolnav mă gândesc c-o să mor singur în casă şi n-o să ştie nimeni. Nu mă lăsaţi singur, plângea Naşul ştergându-şi lacrimile cu batista mare şi mirosind a naftalină.
....
Tinuţa nu s-ar fi dus de la casuţa ei. Muncise cu Mihu, alergase în dreapta şi-n stânga să strângă să chivernisească pentru fată să aibă pe ce pune mâna când s-o mărita.
Mai de la o vreme se şi îmbolnăvise, moştenire de la ăl bătrân boala de inimă şi alte neajunsuri de ajunse la operaţie. Mare minune că mai trăia la cât o ciopârţiseră să-i scoată tumora şi răul mare.
Mihu, el era mai dornic să adune să aibe.
_ Hai măi femeie că n-om muri dacă facem treaba asta. stăm şi avem grijă de Naşu îi facem cele ce se cuvin când moare şi ne rămâne casa.
_ Mihule nu mă duc din casa mea, să-şi găsească pe altcineva, nu mă duc.
_ Ei, om mai vorbi femeie.
Au mai vorbit s-au mai sfătuit au mai întrebat şi de a bătrână a lu Tinuţa. 
Fată-hăi nu sii proastă. ai casă pi dijeaba, du-ti si mai stai, du-ti răpidi c-o găsî pi alţîî.
Cu inima îndoită Tinuţa s-a învoit să se mute împreună cu Mihu la Naşu acasă.
O săptămână două trei...lucurile decurseră cum nu se putea mai bine că se gândea biata femeie ce noroc o lovise după ce o viaţă alergase să muncească.
 Naşu era atent. Făcea cumpărături, îi aducea flori sau bomboane aşa cum nu-i adusese Mihu nici în tinereţe.
Apoi parcă prea multă mâncare făcea Tinuţa.
_ Da, ce mănâncă aşa mult Mihu, o să îmbolnăvească ficatul.
sau
_ Să mănânce numai un fel de mâncare, nu-i nevoie să găteşti aşa mult, te oboseşti Tinuţo, spunea naşu grijuliu.

Naşu locuia într-o casă veche, înaltă cu fason boieresc cum îi plăcea lui să se laude. Cerdac de lemn şi mansardă. Camere întunecoase burduşite cu vechituri mâncate de molii şi atinse de mucegai , observase Tinuţa.
Poarta era întotdeauna închisă, naşului nu-i plăceau curioşii  _ Să nu-ţi ştie nimeni casa, obişnuia să adauge mereu.
Şi parcă dintr-o dat lucurile au început să se schimbe, ba era prea multă mâncare, ba se consuma curent pentru frigider, ba se spăla prea mult, dar Mihu unde pleacă, da când vine.
Şi mai căpătase un obicei Naşu....să-i facă Tinuţa masaj la umăr, seara. Tinuţa, nu Mihu că el avea mâinile mari şi apăsa prea tare.
Şi după masaj Tinuţa îl ajuta să desfacă patul pentru noapte.
Tii,...ciudăţenie.
ba într-o seară a dat buzna peste ei în baie, spunând
_ Tinuţă să vin eu să te spăl pe spate, că Mihu are nişte mâini aşa de mari ş-o să te rănească.
Mihu a făcut ochii cât cepele ş-a înghiţi în sec, neştiind ce să spună.
_Omule, aista nu-i lucru curat! hai la casa noastră că intrăm în pacat omule, spune Tinuţa ,şi pe jumate uzi îşi făcură bagajele şi duşi au fost.
Nu le-a mai trebuit nici avere nici nimica când s-au vazut scăpaţi de naşu. degeaba i-a ameninţat cu judecata a trimis preotul la ei. Tinuţa şi Mihu au rămas fermi pe poziţie.
_ Naşu n-are decât să se însoare dac-o mai găsi pe cineva la vârsta lui,  să meargă la un azil, noi nu ne mai luăm nici un angajament.

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...