Pasiuni

Cum încă e zăpadă şi nici un semn de primăvară m-am gândit să citesc ceva nou. Cam dificil aşa că am să aprofundez problema după un mică pauză de somn.

Tii,

...măi, să tot fie azi trei ani de când am intrat pe ,,blogăreală,,. Acum trei ani am scris prima postare, o mică impresie dintr-o zi de februarie care se vroia de primăvară.

Ce repede trece timpul şi ce ne mai ,,modificăm,, şi noi. Nu, nu intrăm la apă dar ne schimbăm gusturile, ideile, gândurile.

Am scris relativ puţin pe blog, am multe postări cu fotografii şi muzică. Puţine detalii despre mine,  îmi place să stau în umbră. Un blog modest fără  pretenţii sau aspiraţii. Un loc pentru mine şi prietenii mei virtuali. Fără polemici şi discuţii inutile. O portiţă virtuală prin care trec după o zi  cu multă rutină şi oboseală.

Cufărul de duminică

dacă e duminică, mergem în vizită la Adriana şi... deschidem cufărul cu melodii vechi:

Invitaţie

Mda, mâine este duminică. O duminică de iarnă cu nămeţi şi frig. Ce-am putea face pe la prânz? Să mergem în vizită. Unde? Unde, altundeva, decât la Adriana, la o salată. Nu strâmbaţi din nas, nu e orice fel de salată este salata prieteniei. 

Sunteţi aşteptaţi cu drag.

Până una-alta am pregătit şi un fond muzical.

Richard Clayderman - Oda Bucuriei
 

Gânditorul cu mustăţi

Pulbere de fulgi

Stamatis Spanoudakis - Apousis
    

Iarnă, iarnă

Am încuiat sufletul în iarnă. 

,,ningă... zăpada ne-ngroape,, 

Să dorm, să-mi uit de uri şi de tristeţi 

Trezindu-mă în primăvară senin cu gânduri noi.

P.S. cred că ninge atâta alb pentru că avem mult prea mult negru în inimă şi suflet.

Făurar

Copil fiind, mă întrebam de ce s-o fi numind luna februarie, Făurar. Bunică-miu spunea Fevruar.  

Frig şi ger, dimineaţa mă minunam de florile de gheaţă apărute-n geamuri. Nu aveam voie să ies afară de unde trăsesem concluzia că doar moşii merg prin zăpadă şi nămeţi. Uite aşa mi-l imaginasem pe Făurar ca pe un moş ce umblă noaptea şi ne pictează fereştile :))