marți, 14 mai 2013

Nisip în ochi

Îmi aduc aminte de o întâmplare de când aveam vreo 5 ani. Ieşisem să mă joc cu nişte copii, eram mare iubitoare de joacă şi anturaj. La un moment dat unul dintre copii a început să arunce cu nisip în mine, atât le-a trebuit celorlalţi, au tăbărât cu pumnii plin de nisip pe mine. Reacţia mea a fost una de-a dreptul ciudată: nu înţelegeam de ce aruncau, am rămas pe loc, stană de piatră sub ploaia de nisip până a venit mama să mă ia de acolo. Multă vreme n-am înţeles de ce aruncaseră copii aceia cu nisip în mine, nu le făcusem nimic.
Modul acesta de a rămâne stană de piatră l-am purtat cu mine ani de-a rândul. Bineînţeles că de-a lungul timpului nisipul a fost de cu totul altă natură, nu intru in detalii.
Ce am înţeles târziu, însă mă bucur că am reuşit: nu contează cât de mult nisip se aruncă în tine important este să dai din calea lui, să te protejezi, să acţionezi în favoarea ta. Vorbesc aici de nisipul metaforic: ironii, sarcasme, observaţii, plângeri inutile şi angoasante, reproşuri nefondate, etc.
Stând locului şi întrebându-te ,,de ce?,,  ,,de ce?,,  nu faci decât să-ţi umpli ochii şi mai ales mintea cu nisip.
repliază-te şi acţionează în favoarea ta. Fă lucruri care îţi plac şi te umplu de energie, iubeşte-te, acordă-ţi încredere.
Pentru că unii aruncă cu nisip toată viaţa lor şi nici măcar nu-şi dau seama de asta. Iar în călătoria noastră pe aici, uite că drumurile noastre se mai intersectează. Şi atunci ce faci? stai locului primeşti nisip şi începi să-ţi plângi de milă sau întorci spatele şi cauţi soluţii ca să te simţi bine.
 ...nu aruncaţi cu nisip :)

O zi bună s-aveţi!

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...