marți, 20 august 2013

Cum am pierdut la masa verde... a compunerilor

Îmi place să scriu. Poate uneori mă exprim mai greoi însă perseverez.
Îmi aduc de trei momente din viaţa mea când am pierdut la compunere în faţa altcuiva.
prima întâmplare în clasa a III a. Doamna învăţătoare ne-a dat să scriem o compunere despre o amintire plăcută de vacanţă. Eu am scris despre vacanţa de vară când am fost cu verişoara mea pe câmp şi s-a speriat de broscuţele care săreau prin iarbă. O colegă de-a mea a scris despre o întâmplare la săniuş. Eu am scris singură compunerea, fără ajutor din partea cuiva. La colega mea era vizibil chiar şi pentru mintea mea un mic ajutor din partea mamei. Ea a luat 10, eu am luat 9. Nu m-am supărat prea tare doar că nu am înţeles descalificarea.
Prin clasa a VII a, m-am mai păcălit încă odată. Eram la o şcoală nouă, compunere nu mai ştiu pe ce temă. Am scris iarăşi aşa cum am simţit, un coleg de-al meu a făcut o compunere cu citate, metafore...nota10. Bun. La ceva timp am remarcat minunaţia lui de compunere în manualul de clasa a VIII a. Amuzant, nu? Doamna profesoară nu ştia lecţiile din manual. Să nu mă înţelegeţi greşit, am avut destui profesori pe care i-am iubit pentru că ştiau cum să se facă iubiţi.
In clasa a IX a mi-am spus: acum ştiu cum să fac o compunere, citate şi cuvinte proprii, iau 10. Doar că au fost prea multe citate, părea copiat,  muncisem ... ca să nu spun câte fişe de lectură făcusem...a fost chiar 8, în favoarea unui 10 pentru Olga. Colegii au votat pentru ea pentru că era mai drăguţă decât mine. Ce gânduri poţi să ai când eşti adolescentă slabă şi firavă! 
Un an mai târziu, doamna dirigintă care ne era şi profesoară de limba română mi-a dat un 8 pentru sinceritate tot la o compunere. Am iubit-o pentru nota aceea şi am fost tare mândră o vreme.
De la doamna dirigintă am luat şi un 3 fabulos pentru că n-am citit Groapa lui Eugen Barbu, dar tot am iubit-o!
Îmi place să scriu aşa cum simt gânduri şi idei pentru mă eliberez, mă organizez, mă clarific.
Ce a fost în trecut rămâne în amintire eu scriu mai departe pentru bucuria pe care mi-o oferă scrisul.

luni, 19 august 2013

Lecţia de fotografie


Fotografia e mai mult decât o simplă apăsare pe declanşator. Dar mai ales ai nevoie de timp să înţelegi acest lucru.
Să îţi dai seama care este mecanismul  real de funcţionare al unui aparat foto, trecând întâi prin furcile caudine ale setărilor. O lungă perioadă de timp am crezut că lumea exterioară cu forme şi culori se păstreză în interiorul cutiei negre din mâna mea. Chiar mi-a fost frică să nu care cumva să pierd ceva din toate clipele ce mi-au plăcut. Până într-o vreme când mi-am dat seama că vrăjitorul sunt eu. Toate clipele, formele şi culorile sunt în mintea mea. le-am trăit, le-am iubit, le-am simţit, le-am ascultat. În felul acesta cutia neagră devine un magic-box care îmi expune gândurile, ideile, sentimentele. Fotografia este o reflectare a lumii interioare, o călătorie ce se merită a fi făcută pentru că te îmbogăţeşte. 

sâmbătă, 10 august 2013

Invitaţie la concurs

Asemeni călătorului pornit la drum, care se opreşte puţin să-şi mai vadă casa înainte de a merge mai departe, m-am pomenit că am nişte idei care merită sa fie scrise.
În mare parte şi datorită unui mesaj de participare la un concurs, primit de la Florin Roşoga

Anunţul a venit bine, tocmai ce mă gândesc să schimb aspectul şi conţinutul blogului. Se vede treaba că legea atracţiei chiar funcţionează:)

Voi scrie despre dezvoltare personală şi tehnici de productivitate personală
una din cele cinci teme ale concursului iniţiat de Florin Roşoga

De ce tocmai despre dezvoltare personală?
Simplu. Pentru că în ultimul  an de zile am realizat ce important este o atitudine potrivită faţă de întâmplările prin care treci, să îţi foloseşti timpul eficient şi mai ales util, să acţionezi în conformitate cu valorile tale, să îţi stabileşti obiective, urmărind apoi realizarea lor.
Poate pentru unii nu e uşor însă din proprie experienţă pot spune că nu e chiar atât de greu pe cât pare să începi să ai grijă de propria dezvoltare şi evoluţie. Şi mai ales, niciodată nu este târziu. Nu este o vârstă optimă, data optimă este ACUM. Hotărât să fii!

Hotărât să vrei să schimbi ceva în viaţa ta. Să poţi spune mai mult decât: servici-casă, casă-servici. Două cuvinte pe care le auzim foarte des, şi mai ales cu ton de plictiseală. Ziua are 24 de ore pentru toată lumea, însă câţi dintre noi ne gândim să folosim eficient timpul rămas după servici, bineînţeles în limita posibilităţilor.
Să spunem că după îndeplinirea treburilor gospodăreşti şi alte atribuţii îţi rămân 1-2 ore şi  le foloseşti să destinzi cu jocuri online sau cu ştiri can-can socoteşte şi singur cum ţi-ai folosit acest timp şi mai ales dacă ai vreun câştig, nu neapărat bănesc. de ex. mie jocurile online îmi dau o stare de iritare, iar can-canurile mă enervează şi mai rău. Bun. Şi atunci care este soluţia? ori te gândeşti să schimbi ceva ori rămâi aşa cum eşti şi te plângi pe mai departe de tot şi de toate, gândindu-te ce nenorocos şi nenorocit eşti.
A? să mă trezesc devreme? nu e pentru mine. ce sa fac la ora aia? să citesc?
Nu, atunci spune o rugăciune. Mulţumeşte pentru o nouă zi in care vezi soarele şi  eşti sănătos.
Şi mai ales fii recunoscător pentru patul în care te-ai odihnit. 1motiv, 2..3.. motive de recunoştinţă zilnic îti vor creşte nivelul de energie cu cel puţin 10 procente. Nu mă crezi? Încearcă!
....
Şi serviciul! Ah! serviciul,  şeful iritant, colegii urâcioşi ca să nu mai spun de clienţii mofturoşi. Cunosc foarte bine situaţia, muncesc în sistem de vreo 20 de ani.:)
Toţi aceştia sunt factori externi care evoluează indiferent de tine. Tu te agăţi de ei ca să ai o scuză să nu faci nimic în direcţia ta.
Dacă ţi-ai stabili ca obiectiv: să am o zi bună şi frumoasă, să mă simt bine indiferent de factorii externi şi perturbatori. Poate nu iese din prima sau a doua zi....însă la un moment dat iese fără să vrei, îţi spun eu.

Aşa cum ai învăţat să mergi apoi mai târziu să scrii şi să citeşti tot aşa este necesar să-ţi acorzi un timp pentru a implementa tehnici sănătoase pentru productivitate. De ce?  Dacă ani de zile ai fost mai puţin ordonat, mai puţini atent în ceea ce priveşte timpul  şi eficienţa personale acum e nevoie de o perioadă de timp. Pentru că vei constata că găseşti zeci de scuze ca să nu faci un lucru bun pentru tine, te agăţi de vechile tipare care îţi oferă un fals confort. Nu e nimic rău  să-ţi doreşti să ai siguranţă şi confort, doar ca trebuie să fii conştient de ceea ce aduce confortul. O amorţire a spiritului şi a minţii. Totul este aparent bine, ai de toate, nu trebuie să te mai zbaţi pentru nimic....şi încet încet te plictiseşti, azi mâine, zi după zi până îţi dai sau nu seama că lipseşte ceva. Dar de unde să începi?
Aşa cum un sportiv se antrenează pentru olimpiadă cu 4 sau chiar mai mulţi ani înainte, tot astfel şi tu poţi deveni propriul câştigător al olimpiadei personale, numită viaţă. O viaţă pe care ai posibilitatea s-o reconstruieşti aşa cum îţi place. E prea tare ideea? Depinde de tine cât de tare poţi să visezi, cât de mult îţi doreşti să-ţi indeplineşti visele. Şi dacă nu ai vreun plan de îndeplinire, mai citeşte odată Tehnici de productivitate personală . Apoi aplică-le pas cu pas, ai răbdare, fii perseverent...şi mai vorbim.

Spor în toate!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...